Un semn bun pentru guvernul „tehnocrat”… / Un boschetar s-a hotărât să muncească

prea bine de ce Marin Căldăraru nu se duce cu ceilalţi, ca să se întindă pe un pat de la adăpost şi preferă să îngheţe în culcuşul pe care a pus stăpânire. Acesta i-a aparţinut, mi-a zis el, lui Goe, care-i un fel de şef al lor. Şi, cum Goe are acum locul lui cald la „Dincă”, spaţiul îngust de la subsolul fostului imobil aflat la intersecţia străzilor Nicolae Titulescu şi Preparaţiei, la doi paşi de liceu, i-a rămas lui. Aici îşi aduce şi-şi depozitează resturile de alimente, în special pâine uscată, pe care le adună de la gunoi. În rest, cât e ziulica de mare, stă pe ţeavă cu ceilalţi homless-i şi îşi tratează interiorul organismului cu spirt medicinal.

50 de ani şi nu a trăit dintotdeauna pe străzi. A lucrat trei ani de zile la funicularul de la mina Aninoasa. „Când, mai exact?”, l-am întrebat, dar el nu şi-a mai amintit anii. A avut şi apartament în blocul 1 de pe strada Şt.O. Iosif, nu al lui, e drept, ci lăsat de părinţi, în care a locuit cu chirie până acum un an. Din cauza datoriilor mari acumulate la întreţinere şi chirie a fost scos afară. Are o soră, mi-a mărturisit el, dar aceasta nu se arată bucuroasă când îl vede, darămite să-l aducă la ea în casă.

ar putea avea banul lui, un milion şi patru sute de lei vechi, dacă s-ar înscrie la venitul minim garantat. Spre surprinderea mea, mi-a spus că şi lui i-a trecut asta prin gând. „O să mă bărbieresc şi o să mă spăl, după care o să mă duc la doamna Cuşneriuc (funcţionara de la primărie care se ocupă cu cazurile sociale – n.r.) cu hârtiile, ca să mă înscrie”, s-a hotărât el. „În definitiv, n-o să mor dacă-mi fac alea câteva zile de muncă pe lună”, s-a încurajat el singur.