Un fost secretar comunist recunoaşte: „Eu i-am zis să mă ducă unde-i...

Un fost secretar comunist recunoaşte: „Eu i-am zis să mă ducă unde-i mai greu!”

DISTRIBUIȚI

Timp de citire: 2 minute

Domnul tovarăş Gheorghe Lăzăresc (în mijloc în fotografie) îşi aminteşte cu plăcere de zilele bune în care era secretar de partid la orăşeneasca din Vulcan. Îşi deapănă amintirile din vremea aceea ori de câte ori se întâlneşte cu tovarăşi din leatul său sau apropiat lui.

Îi revine în minte,

şi o povesteşte el însuşi cu mare plăcere, chiar şi pe una care l-a pus într-o lumină nu prea favorabilă. Ba, mai mult, acum râde de ceea ce i-a făcut un şmecheraş de inginer de la mina Vulcan. Era prin 1984, iar el trebuia să ia parte, ca reprezentant al organizaţiei orăşeneşti PCR, la o şedinţă de partid pe sector. Şi, cum era în biroul secretarului de partid pe mină – „Crişan era atunci”, îşi aminteşte Ghiţă Lăzăresc – i-a venit ideea să intre în mină.

Fapt de mare curaj,

pe atunci, pentru un secretar de partid de la oraş. Nicio problemă, i-a zis mai marele peste comuniştii de la exploatarea minieră vulcăneană, în timp ce a pus mâna pe telefon. „Măi, Saidac, îl duci tu în mină pe tov. secretar Lăzăresc?”. „Da, cum să nu!”, s-a oferit ing. Ion Saidac, adjunct şef la sectorul V. După care, tovarăşul a fost dus la baia directorului şi echipat cu tot ce ţine de ceea ce trebuie să ai pe tine, ca să cobori în mină.

„Unde să vă duc tov. secretar,

l-a chestionat Ion Saidac, la începutul excursiei, în timp ce se duceau în jos cu colivia.  Undeva unde-i mai greu sau, aşa, mai uşurel?”. „Unde-i mai greu, tovarăşe, ca să vedem de ce nu se dă producţie!”, i-a replicat brav Lăzăresc, ca un adevărat comunist. „Bun, şi-a zis în gând Saidac, care, pe atunci avea treizeci şi patru de ani şi un fizic care-i permitea să intre pe o uşă de abia interdeschisă. Te duc eu, să vezi cum şi de unde se dă cărbune ţării”.

Aşa a ajuns Ghiţă Lăzăresc la orizontul 420, pe o galerie neumblată, aflată în presiune, şi pe care, şi-a dat el seama mai apoi, nimeni nu ar fi îndrăznit să intre. Mai ales că nu mai era nici urmă de „trotuar” pe lângă banda transportoare. Care, şi ea, stătea într-o rână.

Şase sute de metri

a mers pe burtă, pe banda aceea, tovarăşul secretar. Înainte de asta, Ion Saidac avusese grijă ca banda transportoare să fie oprită şi-i pusese în vedere mecanicului s-o ţină aşa până-i zice el. După o vreme, tovarăşul secretar nu a mai putut şi i-a spus însoţitorului său că trebuie să se întoarcă.

„Mai doriţi să mergem şi în altă parte?”, l-a chestionat politicos acesta, după ce reprezentantul organului orăşenesc de partid a ajuns din nou la poziţia verticală. „Nu, nu, nu mai mai mergem niciunde, ne ducem la suprafaţă!”, s-a grăbit să-i răspundă tovarăşul secretar. A doua zi toată mina Vulcan ştia despre ceea ce făcuse Saidac cu secretarul partid. „A râs de mine, asta e, recunoaşte amuzat Ghiţă Lăzăresc, dar nu uit că eu i-am zis să mă ducă pe unde-i mai greu!”.

Gheorghe OLTEANU

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii