Cataloage Confort Media
O fi fost util, nu zicem nu, acest program de alarmare la nivel național, dar numai pentru a se vedea de către instituțiile de specialitate dacă sirenele funcționează în caz de vreo nenorocire. Iar în Vale au funcționat peste tot din câte am fost informați, la fel și în zecile de localități hunedorene. Numai că, pentru populație în general, acest exercițiu n-a avut nici un efect, oamenii pe care i-am întrebat dacă știu care sunt sunetele acustice de oprire/pornire a alarmelor, sau care sunt cele în caz de alarmă la dezastre sau de pre alarmare aeriană, habar nu aveau, semn că lumea n-a citit comunicatele transmise de ISU prin intermediul presei scrise și n-a fost atentă nici la clipurile video care explicau toate acestea.
Mulți cetățeni nici măcar nu știau de „miercurea alarmelor”
Mai mult, o serie de intervievați nici nu știau că e un exercițiu de alarmare și ne întrebau pe noi ce-i cu asta. În concluzie, părerea subsemnatului este că trebuie revizuit cam tot sistemul de informare, care nu poate fi lămurit de cetățeni doar cu o zi-două înainte de exercițiu, pe niște site-uri ale unor ziare ori ale ISU, din motive de timp, răbdare, atenție și așa mai departe omul fiind predispus să treacă peste ele sau nici să nu le observe. Acest sistem de informare – și nu doar în ceea ce privește alarmele și alarmarea populației – ar trebui început în școli și licee la orele de dirigenție, precum în țările nordice de exemplu, astfel încât toate aceste informații să ajungă să fie sedimentate, în timp, de toată lumea. Așa, o dăm cu alarma și mai mult speriem sau îngrijorăm lumea! Nu mai vorbim aici de adăposturile subterane sau din subsolurile blocurilor, puține și insuficiente în caz de dezastre, că intrăm pe un alt subiect sensibil, dar promitem că vom reveni cu aspecte în acest sens din cele șase localități ale Văii Jiului. La câte se întâmplă azi, cu războaie, cutremure, explozii și toate celelalte, autoritățile locale, județene și cei din cadrul ISU ar trebui să aibă aici o principală preocupare în a moderniza vechile adăposturi antiaeriene, cele câteva care sunt prin fiecare localitate sau ar trebui să fie, astfel încât acestea să fie de-a dreptul utilizabile și eficiente în caz de nevoie, pentru siguranța cetățenilor, dar și de a deschide alte adăposturi noi, care să acopere într-un procent cât mai mare numărul locuitorilor dintr-o localitate sau alta. Că, dacă raportăm la numărul populației, cu siguranță în adăposturile localităților, oricare ar fi ele, ar încăpea în momentul de față câteva sute sau hai să zicem mii… restul, zeci de mii de cetățeni unde să se ducă? Nu mai vorbim de faptul că există cartiere unde astfel de adăposturi nu există, poate doar pe hârtie, iar omul în caz de bombardament, să zicem, ar fi nevoit să meargă kilometri mulți până să ajungă la unul mai serios – dacă ar exista, că deocamdată, în Valea Jiului cel puțin, nu credem că există vreunul mai de Doamne ajută, din câte știm niciunul nu întrunește standardele prevăzute, sunt simple încăperi la subsolul unor blocuri, curate e drept, văruite, unele, și cam atât. Păi, trece alarma până unii cetățeni ar ajunge să se protejeze! ISU ar trebui să revizuiască din temelie tot ce are la acest moment pe acest subiect, iar cu asta credem că spunem cam tot. Și destul de repede, zicem noi, la câte se întâmplă prin lume, că deja nu mai e deloc de joacă.
Petroșenenii s-au arătat dezinteresați total de acest exercițiu de alarmare
Astfel de exerciții la Petroșani, ca să dăm un exemplu, s-au tot făcut în anumite zile de luni ale unor luni, cam minim o dată pe an, uneori și de două-trei ori, de fiecare dată cetățenii nefiind deloc interesați de ce sună alarma.
Miercurea aceasta, când au sunat alarmele în toată țara și tot județul, în același municipiu mulți nu știau că e un exercițiu. Jumătate din cei pe care i-am întrebat pe stradă habar nu aveau de alarmare. Un răspuns absolut incredibil l-am primit de la o doamnă în vârstă, care nici măcar nu auzea alarma. „Dar, de ce mă întrebi de alarmă? Este cumva cutremur, că eu nu am simțit niciunul, dar vecinii tot mi-au spus că au fost?”. I-am explicat ce și cum, dar tot n-a prea înțeles și a plecat îngândurată mai departe.
Din cei care au răspuns, doar doi cetățeni erau la curent cu sunetele, mai ales cu cele de pornire, încetare, știind că-i vorba de un exercițiu de alarmare. „Am făcut armata, cum să nu le știu? Copiii de azi nu mai știu ce-i aia armată… Plus că am citit ieri, destul de atent, în presă și pe un site”, ne-a spus unul dintre aceștia, recomandându-se într-un final, Vladimir Boitan.
Am avut și cetățeni care n-au vrut să ne spună decât ceva de genul că „e un exercițiu util, vedeți ce se întâmplă peste tot și cu războiul acesta cine știe ce ne așteaptă”, sau care n-au dorit deloc să răspundă. Cert este că în Petroșani lumea n-a fost preocupată mai deloc de acest exercițiu, iar în instituțiile publice lumea a stat liniștită în birouri. Cel puțin la Petroșani așa a fost, dar probabil așa a fost în cam toate orașele.
