Tenis de câmp / Reţineţi un nume: Vlad Marcu

Vlad Marcu este din Petroșani, are 17 ani și i se prevede un viitor strălucit într-un dintre cele mai costisitoare sporturi în care implicarea părinților este decisivă, tenisul! Site-ul treizeci.ro i-a făcut jucătorului din Vale un portret pentru un adevărat campion. Părinţii au încercat să-l ţină departe de sportul alb, cunoscând cărările întortocheate spre înălţimile tenisului, însă au sfârşit prin a nu se împotrivi cu nimic. Ba din contră, au răspuns unei dorinţe nemărginite, singura de-atunci a micului Vlad, aceea de a deveni un sportiv adevărat. 

„Până în clasa a V-a a jucat pentru CSŞ Petroşani, apoi a fost luat la Winners Tennis Club din Cluj-Napoca, sub aripa antrenorului Adi Szabo”, spune Antonela Marcu, mama jucătorului. Perfecţionist prin definiţie, fie că e vorba de tenis sau de şcoală, Vlad a intrat primul la Colegiul Naţional Pedagogic din Cluj-Napoca. De un re­alism surprinzător, Vlad este conşti­ent că „unul ca Federer apare o dată la 1.000 de ani”. O personalitate foarte puternică, gândeşte şi se exprimă cu o maturitate ieşită din comun pentru vârsta-i fragedă. Senzaţia că stăm de vorbă cu un adult în toată regula e fascinantă. Chiar cu un specialist, un autodidact ce a văzut multe în viaţă şi a găsit răspunsul unor întrebări complicate. În cazul de faţă, despre el şi despre tenis. „Îmi cunosc abilităţile, atuurile şi tot timpul încerc să dau tot ce e mai bun în mine. Pe teren am o atitudine simplă: mă închid în lumea mea. Când simt că nu am încredere, caut răspunsuri, mă descarc. Apoi, mă calmez şi joc mai bine. Tenisul începe din nou la fiecare punct. Nu poţi antrena aşa ceva. Totul vine prin experienţă, meciuri. Înveţi să te cunoşti mai bine”.
Vlad Marcu are o gândire aparte. „Trebuie să fiu tot timpul liber la minte. Altfel, n-am randament! De pe margine, pare totul sau nimic. Dar tot ce fac pe teren e control maxim. N-am jucat niciodată defensiv”, spune Vlad, menţionând că ar prefera suprafeţele rapide, pe care poate pune mai uşor presiune asupra oponentului.
Spre deosebire de alţi colegi de generaţie, tânărul tenisman are norocul unor părinţi care îşi permit să investească în deplasări pe bandă rulantă la turnee şi pregătire dincolo de graniţe. „Am tot ce-mi trebuie. E o şansă enormă pentru mine. Nu toţi copiii au condiţiile pe care le am eu.
Trebuie să încerc!”, conştientizează Vlad Marcu.