Sub semnul poeziei pure

Toamna aceasta le-a adus iubitorilor de poezie din Deva un nou volum semnat Dumitru Tâlvescu. Biblioteca Judeţeană „Ovid Densusianu” Hunedoara-Deva, fidelă tradiţiei de a fi gazda scriitorilor care îşi lansează noi volume, a organizat în data de 16 noiembrie lansarea plachetei de versuri semnată Dumitru Tâlvescu, intitulată Alb şi apărută la Editura „Limes”.

Ca de obicei, primitoarea şi eleganta „Salle d’Or” din incinta Deva Mall s-a dovedit a fi un spaţiu ideal pentru o întâlnire de suflet, prietenească între Dumitru Tâlvescu şi prietenii lui care îi apreciază poezia.

Volumul lansat, într-o excelentă, elegantă şi sugestivă ţinută grafică, are o amplă postfaţă scrisă de poetul Eugen Evu care consideră această nouă carte a lui Dumitru Tâlvescu „neo-simbolistică, cromatică – cu ţinta schimbării „reprogramate”, (…) o carte contrapunctică, (…) scrisă de un moralist cu spirit polemic”.

Cartea, intitulată simplu Alb, cuprinde poezii în care tema imaculării, a purităţii şi a idealului artistic revine recurent în versuri de o mare profunzime, pătrunse de un evident fior filosofic: „Albul neşters al clipei ce uită s-apară/ Dincolo de teamă el vrea să răsară/

Spre noi culori furate din fluturi şi ape/ Aduse aproape de negru să scape”.

În acest volum, poetul se şi autodefineşte cu limpezime şi recurge din nou la metafora albului, atunci când încearcă să creioneze portretul-tip al poetului etern: „Poeţii sunt alcătuiţi din cuvinte/ Alb le vibrează adâncul în şoapte/ Unde totu-i permis, dar nu şi regretul/ Iar vina nu-i decât a verbului ascuns,/ Înotul în apele repezi cu rime”.

Acest „înot cu rime” Dumitru Tâlvescu îl practică din ce în ce mai măiestrit, mai meşteşugit, arta lui poetică devine, de la un volum la altul, tot mai rafinată şi mai esenţializată.

După cum bine ştiu toţi cei care îl cunosc pe Dumitru Tâlvescu, acesta a lăsat în urmă o carieră dominată de cifre şi calcule contabile, de om de bancă, cum se spune, şi s-a dedicat condeiului, scrisului, pentru a ne oferi  cărţi, versuri, gânduri şi confesiuni. Iar acum, acest volum de versuri ne vădeşte un poet modern, sensibil şi dăruit cu talent veritabil. Fiecare vers este cizelat, migălit, cuvintele sunt strunite şi îndrumate să sugereze stări legate de iubire, credinţă, natură, veşnicie, de marile teme ale filozofiei dintotdeauna.

Publicul prezent în sală a avut plăcuta surpriză să constate, încă o dată, că în era internetului, a computerelor, literatura adevărată poate să-şi facă loc şi reuşeşte să ajungă drept la inimile cititorilor, cei care aşteaptă noi creaţii literare de valoare. De aceea, Dumitru Tâlvescu merită toate felicitările pentru acest nou volum, o nouă invitaţie în universul fără sfârşit al Poeziei.

Ioan Sebastian BARA