CĂRUȚAȘII – ACEȘTI VITEZOMANI AI SFÂRȘITULUI DE SECOL…
„Legea stipulează clar interdicția de a mâna caii cu viteză prin localități, dar la noi, în Petroșani, cine să impună respectarea legii? ”se întreabă, la 27 mai 1900, ziarul local.
Chiar dacă în Petroșani nu apăruseră automobilele, căruțele, de fapt conducătorii de atelaj, reprezintă un adevărat pericol la adresa pietonilor. Ei își mână caii cu viteze amețitoare, pentru acele vremuri. Într-una din zilele lunii mai, când străzile Petroșaniului miros a liliac, un astfel de căruțaș, inconștient nu-i vorbă, circulă cu viteză exagerată exact la ora când străzile sunt pline de copii care au terminat programul la școală sau grădiniță. Cum s-ar spune astăzi în comunicatele poliției, nu adaptat viteza la trafic… Îngroziți, copiii au fugit să se adăpostească care încotro. Unul singur nu reușește să se ferească din cale vitezomanului. Este micuțul Spát Mihály. Grav accidentat, este dus de urgență la spital. Căruțașul fuge de la locul accidentului. Și nu va fi identificat niciodată.
NEVOIA STRINGENTĂ DE CLĂDIRI ADMINISTRATIVE
Ținând cont că, din punct de vedere administrativ, Petroșaniul este în 1898 o localitate tânără (nu are primărie decât de un sfert de secol…) care duce lipsă de clădiri corespunzătoare pentru instituțiile sale, „Petrosény és vidéke” face la 31 iulie o pledoarie pentru necesitatea imperativă a edificării unei clădiri administrative moderne:
„Visul fiecărei familii este să aibă o casă unde să-și ducă traiul. O comunitate umană este asemenea unei familii și trebuie să se îngrijească de o casă a comunității.
A sosit timpul ca și comunitatea noastră să aibă clădiri administrative. Legea cere că primarul să aibă un sediu al său. Judecătorul, de asemenea, trebuie să-și poată desfășura activitatea într-un spațiu adecvat. Este nevoie de o sală de ședințe unde Consiliul local să-și poată ține lucrările. Sunt necesare o arhivă pentru documente, sediu pentru Registrul stării civile, Trezorerie, Birou notarial, Sală de judecată, închisoare. Avem nevoie urgentă de spații administrative care să găzduiască toate aceste instituții. Și asta cât mai repede, nu putem amâna această problemă pentru un viitor nedefinit.
Avem un spațiu adecvat pentru un sediu administrativ al orașului. Acolo unde în prezent este Trezoreria.
Întrebarea mai dificilă este dacă Petroșaniul își permite o astfel de investiție?
Fără nicio rezervă, susținem că da. Dispunem de resursele necesare. Una din sursele financiare ale Petroșaniului o reprezintă taxele. Acestea nu sunt suficiente. Și nu pot fi mărite. Cu siguranță, nu pot fi mărite astfel încât să asigure finanțarea unui asemenea proiect. Dar, apreciem noi, nici nu este necesar să mărim taxele.
Clădirea administrativă trebuie și putem să o construim. Și o putem face într-un mod foarte simplu:
Să plecăm de la premiza că avem nevoie de 50.000 forinți. Având terenul necesar, această sumă este suficientă să construim o clădire cu etaj suficient de încăpătoare, încât să ofere condiții bune de lucru tuturor instituțiilor locale. O clădire în care la etaj să ființeze judecătoria și Cartea funciară, iar la parter putem amenaja spații comerciale care să fie închiriate.
Pentru aceste spații administrative statul și comunitatea locală ar trebui să plătească pentru un credit luat pentru 30-50 de ani cu o dobândă anuală de 4,5-5%. Suntem convinși că băncile ar da credit primăriei din Petroșani fără probleme.
Pe de altă parte, ratele pe care ar trebui să le plătim băncilor nu ar fi cu mult mai mari decât sumele pe care le plătim în prezent pentru chiria spațiilor în care își desfășoară activitatea în prezent toate aceste instituții.
Așadar, a sosit timpul ca autoritățile locale să ia în calcul această problemă”.
Din volumul SFÂRȘIT ȘI ÎNCEPUT DE VEAC ÎN VALEA JIULUI – MICA AMERICĂ (1897 – 1903) de Marian Boboc și Adrian Catană (Ed. „Universitas” 2025)
