Rânduri pentru o eventuală reeditare a unei cărți despre Mina Petrila

Rânduri pentru o eventuală reeditare a unei cărți despre Mina Petrila

Timp de citire: 8 minute

Din păcate, Mina Petrila a murit. O dramă pentru economia orașului prezentată ca o victorie, nu știu de ce. Sau știu, dar nu contează aici. Din zumzetul muncitorimii petrilene nu a mai rămas nimic. Tăcere și iară tăcere… Mă bucur că în urmă cu ceva ani am publicat o carte îndesată, rod al unor ani de documentări direct la sursă, despre istoria minei Petrila. Așa înțeleg eu, ca „membru” al societății reale, să mă implic… Apropo, dacă cineva este interesat de reeditarea volumului, bineînțeles cu alt titlu și alte adăugiri/ revizuiri…, îl invit să mă contacteze.

Cum poți să refaci, după ani și ani, un veac, problemele unei comunități – mai mici, mai mari –  cum e și aceea a minerilor petrileni, dacă nu prin intermediul cererilor adresate de aceștia administrației?! Mai mereu, o banală cerere a unui miner dă seama în cuvinte puține de necazuri multe. Dintr-o cerere, aflăm și amănunte scurte, biografice despre petiționar (data și locul nașterii, meseria pe care o prestează, vechimea în muncă, componența familiară etc.), importante pentru creionarea portretului colectivității miniere.

Cererea, ca document, mai are o calitate indubitabilă: aceea de veridicitate. Pentru că nu poți cere ceva, dacă chiar nu ai nevoie. Mai ales că administrația minei Petrila verifica aceste cereri, punându-le câte o rezoluție pe verso, înainte de a le trimite spre aprobare, atunci când era cazul, societății Petroșani.

Cererile pe care le-am selectat acoperă o arie importantă de probleme: alimentare, familiare, școlare, administrative, sociale și chiar… vestimentare.

Din aceste documente ale vieții angajaților minei Petrila respirăm aerul unor epocii apuse, parfumul timpului și, mai mereu, fumul negru, înecăcios din viețile ortacilor petrileni ce a încremenit parcă peste Colonia Deak…

17 aprilie 1925. Electricianul Cuțuran Nicolae:

„…să repar casa mea, (…) că astăzi e ruinată de tot”

„Onor

Direcțiunea Minieră

Petroșani

Subsemnatul, Cuțuran Nicolae, electrician, născut în anul 1892, în comuna Crigureu, plasa Geoagiu, intrat în serviciul Societății în anul 1913, luna 6 oct., ziua 4, cu profund respect vin a ruga să binevoiți a-mi aproba un concediu de doi luni repărațiile necesare lângă casa mea din comuna Crigureu, pl. Geoagiu.

Cererea mi-o bazez pe următoarele:

Fiind în serviciul Societății din anul susmenționat și neîndepărtându-mă până în prezent, întâi din cauza războiului, al doilea din cauza timpurilor grele După războiu, n-am avut niciodată putință cel puțin să repar casa mea, așa că astăzi e ruinată de tot și sunt silit să rog concediu de mai sus pentru instalarea casei din nou.”

12 iunie 1925. Bătrânul miner Ioan Berzian:

 „…Să nu pier de foame înainte și fără voia lui D-zeu”

„Domnule Prim Director!

Sunt în etate de 72 de ani și cam bolnăvicios, sărman și fără nici o para și ca atare sunt urat la mare animoritatea D-voastră, ca să nu mă bată temperatățile pe drum și să nu pier de foame înainte și fără voia lui D-zeu.

La data de 1 iunie, cu ceilalți muncitori și eu am fost discontat după 17 ani îndepliniți în angajamentul D-voastră. În temeiul motivelor sus amintite, Vă rog cu tot respectul să binevoiți și să mă redați la lucru, împărțindu-mă ca strajă, păzitor de noapte ori unde ați binevoi.”

Din recomandarea conducerii minei Deak către Direcția Minieră, aflăm și alte amănunte din viața bătrânului miner petiționar: „Numitul a fost primit în lucru în 3 aprilie 1909 ca miner și zidar. Pe timpul iernii a lucrat ca miner în mină și vara ca zidar la reparații în Colonie până în anul 1919. Când a devenit bolnăvicios, slab și bătrân, a fost repartizat la lucru mai ușor la suprafață. Începând din luna mai 1923, a devenit de tot slab, neputincios, așa că numai de milă, ca să-și poată câștiga pâinea de toate zilele, l-am repartizat ca păzitor de noapte. La ord. circ. al direcțiunii, la reducerea efectivului de muncitori, a fost discontat din lucru.” Ținând cont de situația minerului concediat Berzian, conducerea minei Deak roagă direcțiunea „a-i acorda luarea unui ajutor din fondul de ajutorare al muncitorilor, fiindcă Iosif Berzian, neputincios și neavând pe nimeni care să-i dea de ajutor de trai.”

29 iunie 1925. Minerul Nicolae Dudui:

„După atâta muncă, atâta suferință și fidelitate, (…) binevoiți și preluați-mă iarăși în munca D-voastră…”

 

„Domnule Prim director

În etate de 73 de an, (…), am fost discontat de la minele Dvoastră, mina Deak.

Din anul 1880 până în prezent am lucrat ca angajatul D-voastră, întrerupându-mi continuitatea o singură dată, și acum după o muncă de 45 de ani, fără să mi se prescrie vreun ajutor, fără să mi se acorde o pensie cât de măruntă, cu care să-mi susțin viața (…).

În decursul muncii m-am vătămat, în 1920 am suferit un accident, în urma căruia am pierdut 20% din energia avută.

În decursul invaziei din 1916, am fost santinela fidelă a acestei uzine, îngrijindu-mă cu tovarășii mei ca nimeni să nu distrugă minele.

După atâta muncă, atâta suferință și fidelitate, Vă rog Dl. Primdirector, binevoiți și preluați-mă iarăși în munca D-voastră, iar dacă, din principiu, nu ați putea-o face, Vă rog cu tot respectul să binevoiți a dispune să mi se acorde și mie un ajutor din care aș putea să mă întrețin.

Reînnoindu-ni cererea, Vă rog, Domnule Primdirector, primiți asigurarea profundului meu respect.”

4 august 1925. Studentul Alois Hozstela:

„Salarul (…) ar servi pentru taxa școlară”

 

„Onor

Direcțiunea Generală!

Subsemnatul cu profund respect vin a vă ruga pe Onor. Direcțiunea Generală să binevoiască a mă primi ca practicant inginer la exploatarea minei Deak, pe timp de o lună.

Cererea de mai sus o bazez pe următoarele:

Salarul – fiindcă alte speze n-am la mina Deak – ar servi pentru taxa școlară, care taxă în ultimul timp s-a mărit.

Repetându-mi cererea în speranța că va fi luată în considerare, rămân

Cu profund respect…

Petrila, Mina Deak, la 4 Aug. 1925                                                                 Alois Hosztela,

ștud. ing. de mine anul III”

18 septembrie 1925. Văduva minerului Antal:

„Vă rog să binevoiți  a-mi acorda un ajutor cu care aș putea părăsi Valea Jiului”

„Ca o femeie năcăgită, sermană și părăsită de toată lumea am recurs la D-voastră în luna trecută pentru un ajutor din care mi-aș putea susținea viața pământească fără nici un fel de pretențiuni.

Am cerut acest ajutor pe motivul că bărbatul meu a muncit fără întrerupere la Societatea anonimă Petroșani 24 de ani, după care timp, fără ca să voiască, dar de pronia împrejurărilor locale, în baza unui denunț fără temeiu, a fost silit să părăsească munca, acest lucru îl pot dovedi cu mai mulți martori. Convingându-se Dir. despre denunțul fără temeiul, iarăși a primit bărbatul meu în muncă și mai muncind 4 ani la menționata Societate a decedat.

Ca dovadă că bărbatul meu în primul caz a părăsit localitatea, (…) Onorata Direcțiune s-a convins mai târziu, a fost gestul cel nobil al Onoratei Direcțiuni, prin care după moartea soțului, a asigurat întreținerea copiilor rămași orfani.

Cererea din luna trecută, prin care am cerut un ajutor lunar, a fost respinsă și așa,  de data aceasta, cu cel mai mare respect Vă rog să binevoiți a-mi acorda un ajutor cu care aș putea părăsi Valea Jiului, voind să călătoresc la rudele mele din săcuime, la care posibil mă voi putea adăposti.

Înnoindu-mi cererea, Vă rog, Domnule Primdirector să primiți asigurarea profundului respect.

Noroc bun

Petrila la 18 sept. 1925                                                             Văd. Susana Antal

Domnului Timoc Tiberiu, prim director minier Petroșani”

Direcțiunea Minei Deak, impresionată de caz, recomandă superiorilor din Petroșani: „Luând în vedere timpul de 28 de ani de serviciu, cu onoare rugându-vă, binevoiți a acorda văduvei (…) pentru totdeauna Lei 3.000 din fondul de ajutorare.”

19 septembrie 1925.Învățătorul Băloiu P. Ioan:

„A-mi acorda să capăt și eu alimente…”

„Domnule Director,

Subsemnatul fiind numit învățător la școala primară No. 1 Petrila, respectuos vă rog să binevoiți a-mi acorda să capăt și eu alimente cu preț redus, precum și locuință și combustibil, ca și ceilalți învățători.

Primiți vă rog, D-le Director, asigurarea deosebitului meu respect.

28 septembrie 1925

3 învățători din Colonia Regele Ferdinand:

„(…) a ne acorda și nouă

alimente și combustibil”

„Devenind vacante 3 posturi de învățător la școala primară de stat No. 1 din comuna Petrila, colonia Regele Ferdinand, ne-am cerut detașarea de la de la forul competent, care ne-a și a acordat-o.

Fiindcă subsemnații, cu 15 Septembrie a.c., ne-am început funcția la această școală, Vă rog respectuos, să binevoiți a ne acorda și nouă alimente și combustibil în cantitatea și favorul în care îl primesc și ceilalți învățători din colonie.

Reînnoindu-ne rugarea, Vă rog, Dl. Director, primiți asigurarea

profundului nostru respect

Petrila, la 28 Septembrie 1925

Ludovic Iaszfalusi

Elisabeta Iaszfalusi

Elena Iaszfalusi

Dsale, Domnului Director a uzinei mina Deac”

2 octombrie 1925. Mecanicul pensionar Babzai Felix:

„Nu vreau să fiu aruncat dintr-un loc într-altul,

nici nu vreau să mor în liber ca un animal”

„În etate de 71 de ani și după un serviciu de 56 de ani, am ajuns într-o situație deplorabilă. Cu asta dovedesc că:

În anul 1869, am pășit în serviciul minelor înființate, și până în 1909, fără întrerupere, am muncit, când am fost pus în pensiune. Și după 40 de ani de serviciu, iară mi-am cerut angajarea și din 1909 până în 1 Octomvrie 1925, am făcut muncă auxiliară fără întrerupere.

În ziua de azi, toți muncitorii cu vechime, vrând-nevrând să mai lucreze, s-au dat afară din muncă și așa și eu am fost dat afară.

D-voastră, foarte bine știți că din pensia (…) persoane ori cât de modest ar trăi, nu poate acoperi toate spesele de susținere, mai cu seamă dacă sunt nevoiți să plătească și chirie!

La cine aș merge, dacă nu la D-voastră, rugându-Vă să binevoiți a-mi permite să locuiesc până la sfârșitul vieții pământești în baraca aceea de lemn în care locuiesc și în prezent, ori binevoiți a primi răscumpărarea chiriei până la ultima zi a vieții mele, care, cred, nu va fi departe.

Nu vreau să fiu aruncat dintr-un loc într-altul, nici nu vreau să mor în liber ca un animal.”

14 octombrie 1925. Minerul Szakacs Alexandru:

„Să binevoiți a mă ajutora cu ceva la bătrânețele mele”

„Onor

Direcțiunea Minelor Petroșani

Petrila

Subsemnatul, Szakacs Alexandru, fost angajat al D-stră de la anii 1881 până la 1909 ca miner, când apoi am fost discontat. Cu onoare vin a Vă ruga să binevoiți a mă ajutora cu ceva la bătrânețele mele, luând în considerare timpul îndelungat ce am servit Direcțiunea D-stră.

În speranța că cererea mea va fi rezolvită favorabil, semnez.

Petrila, 14 octombrie 1925                                                       Szakacs Alexandru II”

Primăria Petrila certifică faptul că minerul Szakacs Alexandru, în vârstă de 67 de ani: „este incapabil de muncă și nu este în stare a-și câștiga pâinea de toate zilele. Din partea primăriei se recomandă ajutorarea lui.”

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii