Prima victorie a opoziţiei PNL la Petrila: Clădirile de la fostă mină nu-şi schimbă proprietarul. Deocamdată…

Debutul şedinţei a coincis şi cu depunerea jurământului şi validarea mandatelor celor doi consilieri absenţi de la şedinţa trecută, respectiv consilierul pesedist Ancuţa Emilia Ţurcaş şi consilierul liberal Ioan Temneanu.

Şedinţa a fost condusă de pesedista Daniela Vişănescu. După două ceasuri, toate cele 25 de proiecte au fost fie votate rapid, fie dezbătute şi apoi votate, în funcţie de importanţa lor.

Au existat mai multe proiecte importante pentru interesul general al comunităţii petrilene. În ediţia de faţă vom prezenta singurul proiect de hotărâre, iniţiat de primarul Vasile Jurca, respins la vot, pe motiv că toţi consilierii liberali s-au abţinut la vot, din motivele pe care o să le vedeţi mai jos.

Proiectul a avut ca obiect „propunerea preluării cu titlu gratuit a unor active şi monumente istorice din proprietatea Statului Român şi din administrarea Ministerului Economiei prin SNÎMVJ S.A., în domeniul public al oraşului Petrila”.

La articolul 1 al proiectului se propunea preluarea cu titlu gratuit a unor active din proprie­tatea Statului Român, de la fosta Mină Petrila, aflate în administrarea celor pomeniţi mai sus, în domeniul public al localităţii, sub administrarea Consiliului Local Petrila, după cum urmează: clădirea administrativă a fostei Mine Petrila şi dotările existente; sediul administrativ cu utilităţile şi dotările existente; sediul şcolii de calificare cu utilităţile şi dotările existente; sediul fostei staţii de dispecerizare; sediul staţiei de salvare, sediul compresoarelor, dispensarului, staţiei de epurare ape menajere, minei şcoală, două poduri rulante, drumuri şi platforme – toate şi cu utilităţile şi dotările existente.

La articolul 2, se propunea preluarea cu titlu gratuit a următoarelor „monumentelor istorice”, cu aceiaşi stăpâni ca şi clădirile de la articolul 1, în domeniul public: ateliere mecanice, clădirea compresoarelor vechi, Mina Deak, puţul nou cu schip, Puţul Centru (turnul şi hala).

Motivaţia pesediştilor a fost aceea că „clădirile sunt într-o stare foarte bună şi pot fi utilizate în diferite domenii de activitate”. Şi primul exemplu de activitate a fost dat de primar ca fiind schimbarea sediului actualei primării, care ar urma să se mute în fostul sediu administrativ al fostei mine, unde ar fi mutate totodată şi toate „serviciile din cadrul aparatului primarului, inclusiv serviciul taxe şi impozite şi toate celelalte servicii”, astfel încât cetăţenilor „să le fie mai uşor când vor să ajungă la primărie, dar şi să plătească taxele sau doresc să caute alte servicii, aflate azi răsfirate, prin tot oraşul”. Pe de altă parte, primarul consideră că o dată folosite de administraţie aceste spaţii, vor atrage şi o oarecare afluenţă de oameni spre celelalte sedii administrative ale unor operatori economici, organizaţii sau asociaţii ce vor funcţiona în aceste spaţii închiriate de administraţia locală, dar şi spre obiective culturale care vor fi create tot acolo, gen muzeu sau alte asemenea obiective. Alte exemple de activităţi, date de primar, ar fi ateliere pentru orele de practică ale elevilor de la şcoli, spaţii de depozitare a echipamentelor şi mărfurilor, activităţi de producţie. Un fel de Babilon, unde cei interesaţi vor putea merge la primărie, vor putea apoi plăti dijma impozitelor şi taxelor, dar apoi vor trece să vadă muzeul, apoi ce fac copiii lor pe la atelierele-şcoală, după care vor trece să stea de vorbă cu cei de la asociaţie despre câinii vagabonzi din oraş sau despre vreun caz social, urmând, ca la final să meargă şi la vreo firmă care fabrică acolo jaluzele, să-şi comande pentru casă acest accesoriu de geamuri… O adunătură de propuneri năstruşnice, ca să nu le spunem nerealiste, şi tare ne e că dacă atâtea clădiri enumerate mai sus, în cele două articole de proiect, vor trece la administraţia locală, aceasta nu va avea bani să plătească toţi paznicii, dar şi celelalte cheltuieli, în condiţiile în care nu mulţi se vor îngrămădi să obţină nu ştim ce spaţiu pe-acolo. Iar Petrila se va alege, în timp, cu nişte ruine ce puteau fi demolate gratuit prin programul de închidere. Nu spunem că nu trebuie păstrate câteva clădiri semnificative şi încercată înfiinţarea unui muzeu, care să arate că acolo a fost cândva o mină dar parcă de la lună la lună clădirile solicitate sunt tot mai multe, marţi auzeam pe la şedinţă că ar fi bine să mai intre pe listă şi altele, că sunt „clădiri de care e păcat să ne despărţim”!

Ceea ce vă spuneam mai sus au spus în mare, dar sub alţi termeni, fostul primar Ilie Păducel, care a atras atenţia asupra costurilor şi pericolelor de a rămâne administraţia locală pe cap cu nişte clădiri fără rost, în picioare, Ministerul Economiei spălându-se totodată şi pe mâini, ba chiar fraierind administraţia locală şi la bani.

„Domnule primar, înainte de toate vreau să subliniez că avem un protocol – şi vreau să se ţină de el cei de la SNÎMVJ, iar Ministerul Economiei ştie. În sensul că, societatea de închideri, dacă se aprobă în consiliul local preluarea acestor active, să asigu­re împrejmuirea acti­velor, sistematizarea zonei respective. Dacă vă aduceţi aminte, într-o discuţie cu directorul general, s-a stabilit că cei de la închideri au posibilitate şi bani să ne reabiliteze clădirile – inclusiv la minister s-a discutat şi s-a spus asta, cum ar fi clădirea atelierului mecanic şi altele, să le readucă astfel la un stadiu cât de cât funcţional. O altă proble­mă… Toate aceste clădiri să aibă utilităţile funcţionale, pentru a fi folosite. SNÎMVJ are obligaţia faţă de oraş, conform protocolului scris, să expertizeze şi dacă este cazul să repare podul de peste Jiu şi să asfalteze drumul tehnologic – pentru care este aviz dat de la minister şi se tergiversează de un an de zile pe motiv că n-a apărut hotărârea Comisiei Naţionale de Cultură pentru clasificarea clădirilor, sau că nu e aprobat bugetul ori alte motive de tot felul. Vă rog frumos să insistaţi, domnule primar, deoarece este pentru oraşul Petrila acest lucru. Din expunerea de motive am citit unele idei şi propuneri legate de cum ar fi folosite aceste clădiri. Ca părere personală, zic că nu se justifică ca primăria să fie mutată acolo, pentru că actualul sediu este unul funcţional, reparat, cu tot ce trebuie în el, aflat cât de cât la jumătatea oraşului. Iar faptul că un cetăţean vine la primărie şi să plătească acolo şi taxele şi impozitele este unul nefondat. Gândiţi-vă şi la Petroşani, taxele şi impozitele nu sunt în acelaşi sediu, iar oamenii se duc când plătesc acolo unde funcţionează, fără probleme. Gândiţi-vă şi la cheltuielile care ar trebui… Dar şi la ce spunea domnul Bobar, foarte pertinent, că în sala de apel şi lămpărie să facem hală de producţie… Or, cum să facem toate astea şi primărie acolo? Eu zic că se pot valorifica clădirile ca obiective turistice sau culturale, ori de producţie, dar nu se justifică mutarea sediului primăriei (…). Atenţie, ministerul o să vi le pună în braţe! Dar mare atenţie la bugetul local, n-o să vă ajungă banii pentru gospodărirea acelei zone. O să-mi spuneţi: da, o să accesăm fonduri europene… Până atunci, în două săptămâni o să aibă grijă, cum le spune lumea, magneţii să devasteze. O dată ce apare hotărârea de guvern, SNÎMVJ, care plăteşte acum pază 1 miliard de lei pe lună, se va retrage, pe bună dreptate, o să spună aţi preluat, descurcaţi-vă”, a menţionat printre altele consilierul local Ilie Păducel.

Iţele poveştii sunt destul de încurcate, n-ar ajunge patru pagini de ziar să spunem aici ce au zis unii şi alţii. Proiectul n-a trecut, dar va reveni cu siguranţă pe masa de lucru la următoarea şedinţă, când probabil vor fi toţi consilierii PSD prezenţi, primarul Jurca asigurând de acest lucru pe consilierii liberali.