Politicienii PSD huiduiţi copios la Vulcan

Fapt nemaiîntâlnit până acum, la Vulcan, la ceremonialul desfăşurat cu ocazia Zilei Minerului. Discursul sforăitor al unui mahăr deputat de Hunedoara a fost întrerupt de huiduieli, fluierături şi cuvinte de reproş venite de la un grup compact de pensionari în vârstă.

Ceremonialul de la statuia Minerului
amplasată în părculeţul din faţa Poştei a început cu douăzeci şi patru de minute mai târziu decât ora zece, cea trecută în program. Întârzierea nu li s-a datorat invitaţilor de la Bucureşti, Deva şi Petroşani, ci vinovat de ea s-a făcut însuşi primarul Gheorghe Ile. Transpirat, părintele Mircea Braicău, schimbat la faţă din cauză că se topea în straiele negre preoţeşti, întrerupsese slujba din biserică, numai ca să ajungă la timp aici. Şi, acum, uite, stă degeaba, iar enoriaşii îl aşteaptă în sfântul lăcaş. S-a mai linişti un pic când i s-a alăturat un confrate de-al său, părintele Ionel Onuţ, venit şi el cu cântăreţul personal, prea vrednicul Eugen Stan. Ca să-i mai treacă timpul, şefimea mai mică sau mai mare s-a retras la umbra pomilor şi a discutat de una-de alta. Între timp, băieţii care se ocupau cu sonorizarea au reuşit să facă rost de curent electric şi să pună în funcţiune aparatura.

Ile şi-a făcut
apariţia în cămaşă. Eşarfa tricoloră pe care o ţinea în mână şi-a pus-o după ce şi-a luat haina pe el. Echipat corespunzător, a dat tonul deschiderii solemnităţii. Şefi de toate gradele şi însuşi ministrul Energiei l-au ascultat şi s-au aşezat cum li se ordonase. După ce fanfara a intonat Imnul de Stat şi Imnul Minerilor, cei doi sfinţi părinţi au făcut slujba de pomenire a minerilor răpuşi de subteran. Desigur, prima cuvântare, mai sforăitoare decât ar fi fost cazul, i-a aparţinut primarului. Cine i le scrie ar trebui să fie mai atent la cuvintele pe care le foloseşte. Asta, fiindcă unele i-au stat în gât lui Ile. De aceea poate că nu ar lipsi ca, înainte de a ieşi în public cu ele, respectivul/respectiva să facă un pic de repetiţie în ceea ce priveşte dicţia corectă a unor cuvinte. Cu cele dinspre final nu a fost nicio problemă, pentru că a fost cât se poate de clar că erau din vocabularul zilnic al cuvântătorului.

Partea interesantă
a venit atunci când a vorbit deputatul PSD Laurenţiu Nistor care a debitat din nou promisiuni vechi şi deloc onorate privind mineritul din Valea Jiului. Acum a zis, bunăoară, că nimeni nu se va atinge de minerit. Aşa cum promitea, pe când domnia sa conducea tractorul, şi Ion Ilici Iliescu. Ca mai toată lumea prezentă înclin să-i dau dreptate domnului Nistor. Pe minerit nu va pune nimeni mâna, ci va fi lăsat să meargă mai departe în picaj. Nu a apucat să-şi termine discursul mustind a vrăjeli de popă de ţară, fiindcă, din spatele fanfarei, l-au întrerupt vocile câtorva mineri pensionari înainte de 2011. „Ne-aţi tăiat pensiile!”, strigau ei, indignaţi de noile decizii pe care le primiseră şi în care pensiile le sunt diminuate cu câteva procente. „Vă asigur că nu se va tăia nimic!”, a contracarat Nistor, vizibil uimit de această intervenţie neprogramată. „Ba, ne-aţi tăiat, minţiţi cu neruşinare!”, au intervenit şi alţi pensionari nemulţumiţi adresându-se parlamentarului beneficiar al unei neruşinate pensii speciale. Iar ca mărturie au fluturat noile decizii.

Situaţia era cât pe ce
să se inflameze, dar Ile, şiret, a ştiut cum s-o dezamorseze. L-a invitat la microfon pe „un cetăţean”, un bărbat devenit ad-hoc purtător de cuvânt al nemulţumiţilor. Aşa l-a numit primarul, „un cetăţean”, deşi, mai mult ca sigur, îl ştie pe Nicolae Sârb. Acesta a confirmat nemulţumirile pensionarilor mineri şi, fără teamă, a denunţat că aceste tăieri de pensii vin după ce, din 2009 încoace, s-a tot promis creşterea lor. Acum „iată că acest partid care conduce (PSD – n.r.) le-a tăiat!”. Adevărul vorbelor rostite de Nicolae Sârb l-a înfuriat rău de tot pe Ile, pus într-o situaţie la care nici nu visa pe când se îndrepta spre statuie. „Nu am venit aici să cerem pensii, ci să avem locuri de muncă!”, a zis Ile răstit. „Eu încă nu am primit decizia de tăiere”, a încercat el să se scoată, de parcă lumea n-ar şti că el nu stă doar în banii de pensie.

Discuţiile contradictorii
dintre Nistor şi Ile, pe de o parte, şi pensionari, pe cealaltă, au continuat, pe trotuar, după terminarea solemnităţii de depunere a coroanelor de flori. La un moment dat, nu am auzit ce i-o fi zis celălalt, primarul era cât pe ce să sară la un vârstnic. Noroc că, între ei, se aflau jandarmii. Probabil numai ca să se afle şi el în treabă şi să mai salveze aparenţele şi pe mai marii lui politici huiduiţi, în discuţii s-a băgat şi viceprimarul Cristian Merişanu. E drept, tânărul vice, care a început independent în politică şi a ajuns, mai apoi, să urce în ierarhie după ce a intrat în PSD, a încercat cu tonul blândeţii să se ajungă la o conciliere. Numai că nu a prea avut succes. Păcat că nici el şi nici şeful lui direct nu au auzit ce vorbeau pensionarii în timp ce ei îşi umflau pieptul lângă statuie. Automat m-am gândit la ceva. Dacă nu lui Ile, atunci măcar vicelui e posibil să-i fi trecut prin minte pericolul de la viitoarele alegeri. Când şi alţi pensionari, nu doar cei care au fost la comemorare, îşi vor aminti de întâmplarea din ziua de 6 august a acestui an. Şi-i vor taxa electoral pe pesediştii care, minţindu-i cu neruşinare, i-au adus în situaţia de a-şi striga în public nemulţumirile.