„Pierde şut” vs. „Pierde tren” / Nu mai sunt personale, nu mai e nici cârciuma

jos al străzii Ion Creangă, cârciuma era renumită în zonă şi-i ademenea la una mică sau la o bere nu doar pe cei care se grăbeau la gară, ci şi pe unii care veneau sau mergeau la şut. Pentru aceştia din urmă mai exista o ispită, câteva sute mai încolo, pe drumul spre Crividia. Îi zicea pe bună dreptate „Pierde şut”, fiindcă, odată intrat în cârciuma asta, ortacul uita că trebuia să ajungă, de fapt, la mină.

fiindcă e în drum şi are clienţii ei. Îndeosebi pensionari, care s-au îndrăgostit de ea de când erau activi. În schimb, „Pierde tren” este ferecată şi cu ferestrele şi intrarea zidite. Aici, pe când el era brigadier vestit la mina Vulcan – avea nici treizeci de ani, iar eu eram un pic mai tânăr ca el – Costică Ciocan cred că-şi mai aminteşte, am pus bazele reportajului despre el şi băieţii lui, după ce, cu câteva ore înainte, eram cu ei în subteran şi mă uitam temător cum trosnesc toate în jur.

băieţilor de abia le deschideai gura, la „Pierde tren” nu le-o mai puteai închide. Avusese grijă Costică dinainte cu ce să le facă chef de vorbă. Chiar din subteran, vă rog credeţi-mă, a sunat la crâşmă şi i-a comandat doamnei Irina cu ce să fie pregătită pe când el şi brigada lui vor coborî pe „peronul” localului. Și, vă asigur, ordinul lui a fost totalmente îndeplinit!