Cataloage Confort Media
Scriu aceste cuvinte a doua zi după slujba de înmormântarea lui Corneliu Bran, colegul nostru de la ZVJ, dus la cele veșnice la începutul săptămânii trecute. Plecat dintre noi prea repede și pe neașteptate.
Alinarea adusă
soției sale Adriana, rudelor, prietenilor, colegilor de breaslă și cunoscuților de către preotul parohiei în care a locuit Corneliu a fost aceea că, plecând prea devreme dintre noi, el a făcut voia Domnului care avea nevoie de el acolo sus în ceruri. Așadar, trecerea lui din această lume în veșnicie nu a fost decât un răspuns pe care el nu s-a codit să-l dea chemării divine. Zece fețe bisericești – între care fostul protopop al Văii Jiului, Petrache Crețu, și actualul protopop, Gabriel Bulf – i-au cântat prohodul înainte ca trupul său să-i fie încredințat pământului din care toți am fost făcuți și în care toți vom merge. Prezența prea cucernicilor părinți la căpătâiul soțului decedat a fost din respect și prețuire pentru doamna Adriana care a lucrat mulți ani la Protopopiatul Petroșani.
Nouă, celor
de la „Ziarul Văii Jiului”, Corneliu Bran le-a lăsat un loc gol în redacție, locul lui fiind foarte greu de înlocuit. Asta, fiindcă, o spun personal, nu știu când și cum va fi găsit un alt redactor talentat. Muncitor și săritor, așa cum a fost Corneliu. La fel, sunt sigur, gândesc și cei de la Kapital TV, televiziunea locală pentru care el bătea, zilnic, în lung și-n lat, Valea Jiului.
Ultimele lui cuvinte din ziua de miercuri, 11 octombrie, rânduri, mai bine zis, le am și acum pe grupul de WhatsApp ZVJ în care comunicăm. Corneliu scria că e la spital, ca are ceva serios și că va dura câteva săptămâni până se va reactiva. Dar n-a fost să fie așa. Lunea trecută, la fel ca și alții, am primit trista veste a plecării sale pe drumul fără de întoarcere.
Au venit, ca să-l
însoțească pe acest drum, mai toți cei care l-au iubit și prețuit. A fost prezent și un grup de voluntari la Crucea Roșie, despre care Corneliu Bran a scris de nenumărate ori. Plecarea lui este o mare pierdere pentru presa scrisă și cea audio-vizuală din Valea Jiului, pentru care, de multe ori, el și-a neglijat sănătatea. Nu ne mai rămâne decât să ne rugăm pentru odihna sufletului său bun și să credem că Atotputernicul i-a găsit un loc printre condeierii și oamenii de televiziune pe care-i are la El în ceruri. Noi, cei de la ZVJ, îl vom păstra în inimă așa cum l-am știut, iar numele-i va continua să-i apară în caseta redacțională. În chenar negru, din păcate. Adio și Dumnezeu să-ți odihnească în pace sufletul tău bun, Corneliu!
