„În ultimii ani activitatea fotbalistică din regiunea noastră a luat o amploare deosebită. În prezent, aproape că nu există localitate unde să nu fie practicat acest sport deosebit de atractiv şi popular. Amploarea la care a ajuns sportul se datoreşte minunatelor condiţii create sportivilor de către regimul nostru democrat-popular, atenţie şi grijii faţă de sportivi ca oameni ai muncii sănătoşi, viguroşi şi cu calităţi morale deosebite. Datorită condiţiilor create în ultimii ani, atât numărul celor care practică fotbalul cât şi al spectatorilor a crescut considerabil şi continuă să crească.
Regiunea Hunedoara se numără printre primele regiuni din ţară unde sportul s-a dezvoltat impetuos, iar fotbalul este atât de îndrăgit, încât, unui mare număr de oameni aproape că îi este nelipsit.
Pentru ca această ramură a sportului să se poată practica pe scară cât mai largă, în regiune s-au creat baze sportive corespunzătoare, iar fotbaliştilor li s-au creat condiţii optime; ei se bucură de o atenţie mare din partea organelor de partid, economice şi de stat. Numai în ultimi ani s-au construit stadioanele din Hunedoara şi Deva şi s-au reamenajat stadioanele din Cugir, Gurabarza, Simeria, Orăştie şi altele. De asemenea, jucătorii de fotbal au azi echipament bun, condiţii materiale asigurate, cum n-au avut niciodată până acum.
Despre felul cum s-au comportat echipele de fotbal din regiunea noastră în campionatul trecut şi despre ceea ce mai trebuie făcut în viitor în această direcţie, s-a vorbit pe larg în cadrul şedinţei de analiză a activităţii fotbalistice din regiunea Hunedoara, care a avut loc zilele trecute la Deva. Din analiza făcută a reieşit că, alături de rezultatele bune în activitatea fotbalistică au existat şi unele neajunsuri care au influenţat în mod negativ buna desfăşurare a campionatului pe anii 1959-1960. Printre altele a reieşit faptul că unii antrenori ai echipelor de fotbal, în loc să se ocupe de pregătirea tinerilor din punct de vedere fizic, tehnic şi tactic, în loc să fie buni pedagogi, ei vrând cu orice preţ ca echipa lor să câştige întâlnirile, au îndemnat jucătorii la anumite brutalităţi. Aşa au procedat antrenorii Gheorghe Lăzăreanu din Cugir, Mircea David din Deva şi alţii.
Procedând astfel, antrenorii respectivi au împins fotbalul nostru spre compromis, denaturând totodată noţiunea noastră nouă despre fotbal şi despre sport în general. În loc să înveţe pe jucători cum să se comporte mai bine pe terenurile de sport, în loc să ajute pe aceşti jucători să-şi întregească profilul şi trăsăturile morale ale sportivului nou, antrenorii de teapa celor citaţi mai sus, au stimulat la aceşti jucători de fotbal acele apucături şi moravuri care au fost şi sunt condamnate de majoritatea covârşitoare a publicului spectator. Uitând de faptul că atitudinea corectă faţă de sport constituie una din cerinţele elementare ale celui ce-l practică, antrenorii respectivi au contribuit nemijlocit la scăderea valorii jucătorilor, la realizarea unor spectacole de calitate inferioară. Toate acestea sunt dezaprobate în mod unanim de public; ele trezind doar dezgust şi indignare în rândul opiniei publice. Preocuparea nesatisfăcătoare a antrenorilor echipelor de fotbal, se reflectă şi în faptul că puţine elemente de performanţă a dat fotbalul din regiunea noastră pentru că, pe de o parte, antrenorii nu au cunoscut şi nu au analizat factorii tehnici, tactici şi morali ai jucătorilor. De pregătirea acestora antrenorii nu s-au preocupat cu răbdare şi perseverenţă, nu i-au ajutat în instruirea şi educarea sportivă, ceea ce a avut mari repercusiuni asupra întregii activităţi fotbalistice. În regiunea noastră există două şcoli sportive care trebuie să constituie adevărate pepiniere de creştere şi promovare a unor sportivi de valoare. Din păcate, nici în aceste şcoli nu se fac lucruri deosebite.
Este de asemenea condamnabilă şi atitudinea acelor antrenori şi asociaţii sportive care în loc să combată atitudinile greşite ale unor jucători, lipsa lor de preocupare pentru a creşte spre a putea fi promovaţi, asemenea jucători au fost încurajaţi. Un exemplu concludent în această privinţă îl oferă asociaţia sportivă Minereul Aninoasa. Aici există doi jucători, fraţii Golgoţiu, care deşi au perspective, s-au plafonat, mulţumindu-se a rămâne în echipele din regiune unde se bucură de favorurile care li s-au creat. De asemenea, unii antrenori au insistat pe lângă conducerile echipelor în mod cu totul nepermis pentru a li se crea jucătorilor favoruri care contravin normelor elementare ale sportului din ţara noastră. În asemenea postură s-au situat antrenorii echipelor Victoria Călan, Minereul Deva şi altele. Echipele de fotbal ale colectivelor respective, au fost deseori cantonate în mod nejustificat sub pretextul fortificării jucătorilor, pentru <<a face faţă unor meciuri grele>>.
În asemenea cazuri, este bine să se cunoască că nimeni nu e împotriva organizării unei griji mai deosebite faţă de fotbalişti. Dar una e grija deosebită şi alta e <<atenţia excesivă>> din care unii îşi fac o practică obişnuită. […]
Neajunsurile ce au avut loc pe terenurile de fotbal se datoresc în bună măsură şi unor arbitraje nesatisfăcătoare, eronate, neprincipiale. Au existat cazuri când arbitrii s-au prezentat pe teren nepregătiţi, fapt pentru care n-au putut să ţină jocul în mână, dând decizii eronate, în contradicţie flagrantă cu situaţia de pe teren. […]
Conducerile asociaţiilor sportive şi conducerile întreprinderilor sunt datoare să ia toate măsurile pentru evitarea în viitor a neajunsurilor. În procesul muncii noastre, din elanul masei de sportivi conştienţi s-a născut o lozincă entuziastă, plină de conţinut şi de adevăr care pune pe sportivii noştri într-o postură onorabilă: <<Primii în sport, primii în producţie>>. Aceasta trebuie să fie însuşită şi de cei ce practică sportul şi de organizaţiile care conduc activitatea sportivă. În măsura în care este însuşită de toţi cei în cauză, fenomenele negative de pe terenul de sport, din viaţa sportivă, vor dispare, iar răsplata morală şi materială a tuturor categoriilor de sportivi va veni neîntârziat”. [„Drumul Socialismului”, Anul XII, nr.1771, 4 septembrie 1960].
Felix Ostrovschi
