Pensionarul Dobrescu, / Furios pe Casa Locală de Pensii 

Miercuri, 7 martie, ne-a căutat la redacţie domnul Iulian Dobrescu din Petroşani, un pensionar de 50 de ani, nemulţumit de serviciile oferite de Casa Locală de Pensii Petroşani cu sediul în Casa de Cultură a Sindicatelor „Ion Dulămiţă”.

„Am trei numere de telefon luate de pe site-ul Casei Judeţene de Pensii Hunedoara şi vreau să vă spun că niciunul nu-i valabil, fiind evident o bătaie de joc la adresa celor care au probleme la casa judeţeană de pensii sau la casa locală. De ce? Pentru că de zile întregi, telefonul casei judeţene sună mereu ocupat, iar pe numărul de telefon de la Petroşani îmi intră faxul. Ca atare, nu ai cu cine să vorbeşti şi nici cui să-i ceri informaţii”, ne-a spus indignat cetăţeanul. De la această problemă a pornit şi supărarea omului. De ce? Deoarece neavând de unde să obţină relaţii pentru ce trebuie făcut pentru obţinerea unei adeverinţe a trebuit să meargă la casa locală de pensii, cu o cerere scrisă de mână. Aici a început „calvarul”, după cum susţine petroşeneanul…
„Am ajuns la sediul de la casa de cultură şi era puhoi de oameni la ghişeul unde trebuiau depuse cererile. Eu, neavând ştiinţă de cum trebuie să arate cererea respectivă, am mers cu o cerere scrisă de mine, prin care solicitam adeverinţa respectivă. M-am pus la rând ca toţi oamenii de-acolo şi am aşteptat să ajung la ghişeu. După mai bine de o oră şi jumătate, am ajuns la ghişeu şi doamna de-acolo mi-a spus, foarte calm, că am nevoie de o cerere tip, că a mea nu e bună. Cum programul lor cu publicul e doar între 8:30-12:00, vă daţi seama că pe la 11:00 erau parcă şi mai mulţi oameni! Dacă era să stau din nou la rând nu mai apucam. I-am spus doamnei că nu-i nimic, să-mi dea o cerere tip, o completez pe loc să nu mai stau la rând. Mi-a spus că trebuie să merg la xerox să-mi procur una, că dumneaei n-are astfel de cereri. Deci, într-un cuvânt, nu se putea rezolva problema cum credeam eu… uşor… că aşa-i în România. Și asta-i o adevărată bătaie de joc la adresa cetăţeanului, la adresa pensionarilor şi a celor ce merg acolo! Sunt revoltat… Păi, dacă trebuie o cerere tip, de ce nu au ei? De ce poartă omul? De ce nu merg telefoanele pentru relaţii cu publicul? Aşa aş fi aflat şi mergeam pregătit, nu ajungeam să stau aproape două ore la rând şi apoi să mi se spună că cererea de mână nu-i bună şi că trebuie să merg la nu ştiu ce xerox. Oare au contract cu firma Xerox, sau ce?”, ne-a spus cetăţeanul din ce în ce mai nemulţumit pe măsură ce vorbea.
În fine, „cel mai strigător la Cer”, pe lângă aglomeraţia în sine şi statul la coadă cu orele, i s-a părut petroşeneanului altceva… Faptul că i s-a mai spus că dacă depune cererea la Casa Judeţeană de Pensii Hunedoara-Deva primeşte răspunsul electronic în aceeaşi zi, în timp ce dacă depune cererea tip la Casa Locală de Pensii Petroşani primeşte răspunsul în 30 de zile.
„Auziţi asta… Aşa ceva numai în birocraţia românească se poate întâmpla! Dacă mă duc la Deva am şanse rapide să primesc răspuns, dacă depun cererea la Petroşani le trebuie o lună! Păi, Petroşaniul, e cumva în alt judeţ, în altă ţară, la sute de kilometri de Deva? Aşa ceva este de neimaginat, de parcă un răspuns electronic nu s-ar putea da şi de la Petroşani în 24-48 de ore în era internetului şi a vitezei electronice! Să nu mai spun că nu există acolo la ghişee nici măcar afişe, dacă tot n-au un om de relaţii publice valid, prin care să scrie mare, să vadă oricine, că trebuie adeverinţă tip, că trebuie mers la xerox şi aşa mai departe. Că atunci măcar omul vede, citeşte, se informează şi nu stă la rând cu orele ca fraierul şi nici să nu-şi rezolve problema. Nu se gândesc că merg acolo oameni bătrâni, mulţi bolnavi, care trebuie să stea în picioare şi să se înghesuie. După o viaţă muncită asta primesc bătrânii: lecţie de viaţă din partea unor funcţionari! E noaptea minţii, ce mai…”, a concluzionat Iulian Dobrescu.
O zi mai târziu am mers şi noi la Casa Locală de Pensii Petroşani. Ştiam că ce spune petroşeneanul este adevărat, dar am vrut să mai verificăm o dată chestiunea cu afişele şi informaţiile oferite cetăţenilor şi eventual să stăm de vorbă cu şeful, doamna Nataşa Popescu. Cu şeful casei locale n-am putut sta de vorbă, deşi era 12:30, ni s-a spus că „nu este azi”, iar să intrăm să discutăm cu altcineva nu ni s-a permis, fireşte, şi nici nu ni s-ar fi dat relaţii, că „nimeni n-are voie”, „e de sus ordinul”.
Ca atare, ne-am rezumat la a face poze cu ghişeele, cu afişele de pe pereţi, unde, într-adevăr, sunt tot felul de „cai verzi pe pereţi” numai ce ne vorbea omul ăsta nu! Ca şi alte informaţii importante, care nu există. În schimb un afiş mare cu „Păstraţi liniştea” există… Bine că n-au pus şi unul cu „Nu vă enervaţi, dragi pensionari, aici birocraţia e la ea acasă…”.
Dacă cineva din cadrul Casei Locale de Pensii Petroşani doreşte să dea un răspuns celor semnalate de cetăţeanul nostru sau de noi, ştie unde să ne găsească şi îi stăm la dispoziţie. Deoarece aşa e corect, să ascultăm şi punctul de vedere al celor menţionaţi… Numai să avem cu cine, că „bastionul de rezistenţă” al birocraţiei româneşti, casele de pensii din toată ţara, sunt pline de şefi şi funcţionari indiferenţi la durerea celor mulţi. Sau cel puţin aşa pare…