Pe şantierul instalaţiei de desulfurare de la SE Paroşeni, deşi momentan lucrează...

Pe şantierul instalaţiei de desulfurare de la SE Paroşeni, deşi momentan lucrează moca, / SC Tecnoservice Bucureşti SA, ca firmă serioasă ce se pretinde, nu vrea ca sfârşitul de an s-o prindă cu lucrări făcute pe jumătate

Timp de citire: 2 minute
Speranţa moare ultima. Asta crede şi domnul inginer Octavian Dobrescu, şeful şantierului instalaţiei de desulfurare de la SE Paroşeni. La un moment dat, concernul german, pentru care SC Tecnoservice Bucureşti SA este antreprenor al lucrării, era cât pe ce să renunţe.
Problema aceasta
am detaliat-o luna trecută, atunci când am arătat că beneficiarul a dat dovadă de o crasă neseriozitate în ce priveşte achitarea plăţilor. Ieri, am constatat că, îngăduitor, executantul a mai lăsat, probabil, de la el şi a dat curs invitaţiei de a se agrea un alt termen de plată. Inginerul Octavian Dobrescu este, totuşi, circumspect şi nu a mai vrut nicidecum să discutăm pe tema asta. L-am înţeles perfect. Fiindcă a ajuns la saturaţie la câte i-a fost dat să vadă, aici, la Paroşeni, şi la câte promisiuni i-au trecut pe la ureche şefilor lui de la Bucureşti.
Reţineţi un amănunt
Pe şantier muncitorii de la SC Tecnoservice Bucureşti SA lucrează şi în acest moment. De fapt, echipele rămase aici nu au încetat treaba. Deşi, neapărat trebuie menţionat, SC Tecnoservice nu a văzut niciun bănuţ. Da, puteţi spune liniştit, fără jenă, că societatea bucureşteană lucrează moca. Deocamdată, să fim bine înţeleşi. Bătaia la sfârşit de an, să zic aşa, se dă pe finalizarea clădirii DSS. În care s-au montat echipamentele, iar acum sunt amplasate silozurile de cenuşă. Muncitorii pe care i-am văzut ieri asamblau ultimele structuri metalice ale clădirii. Peste care vor fi montate panouri speciale de închidere. Primul transport cu astfel de panouri, venit din Bulgaria, era descărcat din TIR-ul bulgăresc care trăsese cu spatele în şantier. Acestuia îi vor urma încă două transporturi de acest fel.
Specialistul neamţ,
despre care am mai relatat, a revenit la Paroşeni, pentru a coordona executarea ultimelor cinci lipituri la ţevile de recirculare ale absorberului. A venit, şi-a făcut treaba şi s-a dus înapoi în Germania. Deşi domnul ing. Octavian Dobrescu este sceptic pe mai departe, pare-se că o rază de speranţă se întrevede în privinţa accelerării ritmului lucrărilor la instalaţia de desulfurare. Rămase foarte mult în urmă, dacă ţinem seama că, la ora asta, ar fi trebuit să aibă loc inaugurarea ei. Sunt semnale că, după sărbători, la anul, aşadar, să apară şi tranşa a doua a ajutorului guvernamental menit să scoată din impas Termocentrala Paroşeni.
E un vis frumos 
pe care toată suflarea de aici – şi energeticienii, dar şi constructorii instalaţiei de desulfurare absolut necesare pentru ca uzina să nu fie pusă pe butuci – îl vor realizat. Speranţa asta – sunt convins – o poartă în sinea lui, deşi se fereşte s-o arate, şi ing. Octavian Dobrescu, omul care pune în lucrarea de la SE Paroşeni nu doar pasiune, ci şi foarte mult suflet.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

 &nbsp DISCLAIMER
 &nbsp Atentie! Postati pe propria raspundere!
 &nbsp Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii