Cataloage Confort Media
La 11 iunie, când a fost, ca să vadă cu ochii domniei sale, situaţia de pe şantierul instalaţiei de desulfurare a gazelor de ardere şi a instalaţiei de colectare, transport şi depozitare a zgurii şi cenuşii în şlam, domnul ing. Răsvan Popescu, directorul general al SC Tecnoservice Bucureşti SA, îşi exprima speranţa că munca de pe şantier se va relua cel târziu până la finele lunii trecute.
Nenumăratele amânări ale
ajutorului de stat promis de către guvern componentei energetice a CEH Hunedoara au făcut ca acest lucru să nu se întâmple. Beneficiarul instalaţiei a fost pus în imposibilitatea de a-şi achita facturile restante, condiţii în care, peste şantier, a domnit, în continuare, liniştea. Nici acum chiar, în aceste zile, când s-a auzit că ministrul de Finanţe a semnat documentul prin care prima tranşă de aproape o sută de milioane de lei a primit verde, spre a fi utilizată exclusiv pentru deblocarea situaţiei existente la Paroşeni, situaţia de incertitudine nu a dispărut. Ea persistă şi, îngrijorător, pune un mare semn de întrebare în privinţa seriozităţii celor de care depind reluarea lucrului şi finalizarea investiţiei.
Nu ar fi exclus ca,
dacă până la sfârşitul acestei luni „Lab Stuttgart GmbH” nu-şi primeşte datoria de patru milioane de euro, concernul german să se retragă şi să rezilieze contractul. Concomitent cu iniţierea demersurilor legale pentru recuperarea banilor. Nu cred că lucrul acesta e bârfă, din moment ce l-am aflat chiar de la Frank Norad, tânărul inginer reprezentant al concernului. Care şi el a stat degeaba în toată perioada asta. Asta, dacă nu pun la socoteală excursiile pe care le-a făcut prin împrejurimi şi chiar la mii de kilometri depărtare. Ultima oară a ajuns, cu avionul, în Estonia. Ţară în care, a spus-o el însuşi, l-au îngrozit preţurile mult mai mari şi ca în Germania.
Ieri, domnul ing. Octavian
Dobrescu, şef de şantier, a primit vizita unui prieten. Pe la el a venit domnul ing. Laurenţiu Drăghici, directorul SC Energo Construcţia Paroşeni, firmă care a executat partea de infrastructură (fundaţii, betonări etc.). Lucrările de acest gen au fost, de fapt, primele şi, ajutat de domniile lor, le-am notat, pentru a fi rememorate. S-au executat, aşadar, fundaţiile la absorber, la clădirea pompelor de recirculare, la cea a suflantelor aeroxidare, la clădirea ventilatorului pentru gaze arse, fundaţia pentru susţinerea instalaţiei gazelor de ardere, clădirea în care este descărcat calcarul, fundaţia silozului de calcar, fundaţia clădirii morii, fundaţiile rezervoarelor de şlam şi apă de proces, fundaţiile clădirii echipamentului electric şi a camerei de comandă şi, în fine, fundaţiile clădirii DSS (transport şlam dens).
Dacă, să presupunem,
cel târziu la începutul săptămânii viitoare s-ar suna adunarea pe şantier, prima lucrare avută în vedere ar fi aceea a montării cablului şi a echipamentelor electrice. Aceasta, deoarece trebuie neapărat efectuate probele echipamentelor electrice deja montate la descărcare calcar, la mori şi ventilatoare.
Închei cu un amănunt pe care diriguitorii banilor românilor nu ar trebui să-l omită. Aici, pe şantierul deschis de SC Tecnoservice la SE Paroşeni, numeroase persoane din Valea Jiului au câştigat un ban cu care şi-au ţinut familiile. Numai SC Tecnoservice Bucureşti SA a avut, bunăoară, doisprezece angajaţi domiciliaţi în Vale. Dacă, pe lângă aceştia, îi mai punem pe cei angajaţi la cei opt subcontractori ai Tecnoservice, rezultă că, indiscutabil, o parte din profitul din această investiţie era dirijat, sub formă de salarii, direct spre oamenii de aici.
Gheorghe OLTEANU
