Au trecut opt ani de când Mina Paroșeni a fost închisă, iar galeriile odinioară pline de viață și trudă au rămas în urmă doar cu tăcerea și amintirile. Marți, foști mineri, salvatori minieri și reprezentanți ai autorităților locale s-au adunat la troița ce a mai rămas din fosta exploatare minieră, pentru a comemora efortul, sacrificiul și viețile celor care au lucrat în subteranele minei. A fost un moment de reculegere, dar și de revoltă pentru modul in care s-au închis și se vor mai închide minele din Valea Jiului.
O troiță, atât a mai rămas astăzi din fosta Exploatare Minieră Paroșeni, un simbol tăcut al unei istorii săpate în adâncurile pământului, acolo unde ortacii coborau zi de zi pentru a aduce la suprafață „aurul negru” al Văii Jiului: huila.
La 8 ani de la închiderea minei, autoritățile locale, foști mineri și salvatori minieri s-au reunit marți la troița ridicată la intrarea în fostul perimetru minier. A fost oficiată o slujbă de comemorare de către părintele paroh Florin Gherghina, în memoria celor care și-au pierdut viața în subteran, dar și ca un omagiu pentru toți cei care au muncit acolo.
„26 de ani și 6 luni am lucrat la Paroșeni, la transport și aeraj. Nu știu, nu am cuvinte. Când am plecat, în 2019, dacă îmi amintesc, la 8 și ceva, s-a închis, am început să plâng, că am niște ani lucrați în spate, o viață. Nu poți să dai cu piciorul și să îți bați joc de niște oameni”, a declarat Adrian Ignătescu, fost angajat la Mina Paroșeni.
„Am lucrat 24 de ani la mina Paroșeni. Am ieșit la pensie în 2013. Dar am același sentiment. Ne pare rău de ce s-a întâmplat, cu mineritul, în general, nu doar de la Paroșeni. E grea viața de miner, foarte grea. Am lucrat 13 ani la producție. Ne pară rău de tot ce s-a întâmplat. Pot să vă spun că mina Paroșeni avea resurse pentru încă 100 de ani de acum încolo. Dar e pusă la pământ și acum pasc pe ea vacile și oile”, a spus un fost miner Doru Moroșanu.
„Este destul de greu, că eu aici m-am angajat. Primii mei 8 ani de minerit aici am fost. Și e greu și dureros să vezi că vii la un loc în care nu mai este nici urmă de minerit. Mineritul e foarte greu, doar cine nu lucrează nu își dă seama. Piele de găină mă trece tot timpul și aici și la Uricani” a spus Lucian Ignătescu.
Primarul municipiului Vulcan a vorbit despre importanța păstrării memoriei mineritului, subliniind că respectul față de trecutul ortacilor trebuie să rămână o responsabilitate comună.
„Suntem astăzi, aici, lângă monumentul care indică anul la care a început exploatarea la mina Paroșeni, împreună cu părintele paroh Florin Gherghina și cu reprezentanți ai minerilor și ai sindicatelor. Unii au lucrat la mina Paroșeni și am decis să îi comemorăm pe cei care cândva lucrau la această mină și care au pus bazele dezvoltării localității noastre. Și lor li se datorează ceea ce este Vulcanul astăzi”, a spus primarul Cristian Merișanu.
Mina Paroșeni a fost una dintre exploatările importante de huilă din Valea Jiului, intrată în exploatare în a doua jumătate a secolului XX. Situată pe raza municipiului Vulcan, mina a funcționat zeci de ani. În 2017, mina a fost închisă oficial, ca parte a procesului de restrângere a activității miniere din Valea Jiului. Ce a rămas astăzi sunt un teren năpădit de bălării, amintirile foștilor ortaci și o troiță ridicată la intrare martoră a unei istorii care merită păstrată și respectată.
La Mina Paroșeni a lucrat minerul Constantin Dobre, liderul revoltei muncitorești anti-comuniste din august 1977. Încă un motiv de mândrie pentru Mina Paroșeni și orașul Vulcan.
