O veste bună pentru angajaţii CEH: Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie admite recursul Sindicatului „Noroc Bun”

II. RECURSUL
Identificarea motivelor de casare
1. La data de 15 mai 2017, recurentul Sindicatul „Noroc Bun” din cadrul Complexului Energetic Hunedoara SA Petroşani a formulat recurs împotriva încheierii din data de 11 mai 2017 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia – Secţia II-a Civilă, prin care a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de intervenţie în interes propriu, acesta fiind depus la instanţa a cărei hotărâre se atacă.
Recursul a fost întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 488 Cod procedură civilă şi art. 64 acelaşi cod. Recurentul a solicitat admiterea căii extraordinare de atac, cu consecinţa admiterii cererii de intervenţie în interes propriu, aşa cum a fost formulată.
În cuprinsul recursului, recurentul Sindicatul „Noroc Bun” a susţinut că nu este echitabil ca unităţi miniere care exploatează acelaşi zăcământ, având acelaşi proprietar, să fie tratate în mod diferit. In acest sens, s-a susţinut că Statul Român acceptă să acorde ajutor de stat, conştient fiind că doar aşa se poate asigura integritatea zăcământului, îndeplinirea condiţiilor de mediu şi protecţia socială, în schimb, în situaţia SC Complexul Energetic Hunedoara SA, acceptă prin AGA introducerea de către conducerea administrativă a acestei societăţi (CA şi directorul general) a unei cereri de insolvenţă, fără să ţină cont de prevederile clare ale Legii Minelor Nr. 85/2003. Recurentul a susţinut că, în starea de insolvenţă, astfel cum prevede Legea nr. 85/2014 privind procedura insolvenţei, SC Complexul Energetic Hunedoara SA nu poate aloca resursele necesare pentru respectarea prevederilor legale impuse de Legea minelor nr. 85/2003, iar Statul Român nu poate acorda ajutor de stat unei societăţi aflate în stare de insol­ven­ţă, întrucât există riscul unor adevărate dezastre sociale dar şi de mediu, minele rămânând la voia creditorilor, care au doar interesul recuperării propriilor cre­anţe şi nicidecum al asigurării condiţiilor de mediu şi al protecţiei sociale a angajaţilor.
Recurentul a solicitat instanţei de jude­cată să dispună ca SC Complexul Energetic Hunedoara SA şi Ministerul Energiei să prezinte şi să respecte planul de încetare a activităţii, cadrul legal în care acest plan se poate realiza, situaţia creanţelor de recuperat, precum şi să se dispună chemarea în garanţie a Ministerului Energiei şi a Guvernului României. (…)

ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA a II-a CIVILĂ
Dosar nr. 5277/97/2016/a5

RAPORT
Astăzi, 18 octombrie 2017, magistratul-asistent desemnat, Loredana Dascălu, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului declarat de re­cu­rentul Sindicatul „Noroc Bun” din cadrul Complexului Energetic Hunedoara SA Petroşani împotriva încheierii din data de 11 mai 2017 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia – Secţia II-a Civilă.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 26 mai 2017.

I. CIRCUMSTANŢELE CAUZEI
1. Cadrul procesual:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara – Secţia a II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal, debitoarea Societatea Complexul Energetic Hunedoara SA a solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 66 şi următoarele din Legea nr. 85/2014, deschiderea procedurii generale a insolvenţei şi desemnarea în calitate de administrator judiciar a consorţiului format din ZRP Insolvency SPRL şi A&A Consultants SPRL.

2. Soluţia primei instanţe
Prin sentinţa civilă nr. 8/F/CC/2017 din 7 februarie 2017 pronunţată de Tribunalului Hunedoara – Secţia a II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal a fost respinsă excepţia nulităţii absolute a cererii debitoarei de deschidere a procedurii insolvenţei invocată de către societatea profesională Euro Quality Insolvency SPRL în calitate de administrator judiciar al Compact Security SRL, în contradictoriu cu debitoarea Societatea Complexul Energetic Hunedoara SA.
Prin aceeaşi sentinţă, a fost respinsă cererea de deschidere a procedurii generale a insolvenţei formulată de către debitoarea Societatea Complexul Energetic Hunedoara SA.
Au fost disjunse cererile creditorilor SC Lanţ Minier SRL, Societatea Armor Security SRL – în insolvenţă, SC Gerom Internaţional SA în insolvenţă – prin administrator judiciar SCP Contaudit Insolvent SPRL, SC Centrul de Calcul Info 98 SA, Oscar Downstream SRL, Devatrans SRL, Societatea Naţională de Închideri Mine Valea Jiului SA, SC Ginard Corn SRL, Energoreparaţii Serv SA, SC Fortex Food Distribution SRL – prin administrator judiciar Heral Consult IPURL, SC LCC Compania Cărbunelui SRL prin administrator special Vrânceanu Cătălin Grigore Valentin, Serviciu de Pază şi Protecţie Vispo SRL prin administrator special Moldoveanu Veronica şi administrator judiciar Continvest Insolvenţă SPRL Societatea Lazăr & Company SRL, SC Compact Security SRL prin administrator judiciar Euro Quality Insolvency SPRL, care se vor judeca în primul dosar înregistrat pe rolul acestei instanţe având ca obiect cererea creditorului de deschidere a procedurii insolvenţei debitoarei Societatea Complexul Energetic Hunedoara SA şi anume dosarul nr. 5075/97/2016.

3. Apel
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel Complexul Energetic Hunedoara fiind înregistrat pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia – Secţia a II-a Civilă.
Prin încheierea din 11 mai 2017, Curtea de Apel Alba Iulia – Secţia a II-a Civilă a respins ca inadmisibilă cere­rea de intervenţie în interes propriu formulată de Sindicatul „Noroc Bun” din cadrul Complexului Energetic Hunedoara SA Petroşani, în dosarul nr. 5277/97/2016.
În cuprinsul acestei încheieri, Curtea de Apel Alba Iulia a reţinut, raportat la cererea de intervenţie în interes propriu formulată de Sindicatul Noroc Bun că, în conformitate cu prevederile art. 62 alin. 2 Cod procedură civilă, cererea de intervenţie principală poate fi făcută numai în faţa primei instanţe, înainte de închiderea dezbaterilor în fond.
În speţă cererea de intervenţie principală a fost formulată direct în apel, motiv pentru care, instanţa de apel a constatat că aceasta este inadmisibilă, conform art. 62 alin.2 Cod procedură civilă.
În plus s-a reţinut că debitoarea Complexul Energetic Hunedoara, ca singură parte în acest dosar de insolvenţă, nu este de acord, în considerarea art. 62 alin.3 Cod procedură civilă, cu soluţionarea direct în apel a acestei cereri de intervenţie.
Mai mult decât atât, Curtea de Apel Alba Iulia a subliniat că Sindicatul Noroc Bun a mai formulat în acest dosar o cerere de intervenţie în primă instanţă respinsă de judecătorul sindic la data de 19 decembrie 2016, soluţie rămasă definitivă prin decizia nr. 34/2017 a Curţii de Apel Alba Iulia.
În fine instanţa de apel a mai reţinut că Sindicatul Noroc Bun se opune deschiderii, în cauză, a procedurii insolvenţei debitoarei Complexul Energetic Hunedoara, astfel că, în sensul art. 61 alin.2 Cod procedură civilă, s-a apreciat că acesta nu poate pretinde aceleaşi drepturi ca şi reclamantul, împrejurare care face inadmisibilă cererea de intervenţie şi din această perspectivă.
Prin încheierea din 18 mai 2017 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia – Secţia a II-a Civilă, a fost suspendată judecarea cererii de apel până la soluţionarea recursului formulat împotriva încheierii de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenţie.

II. RECURSUL
(…) Recurentul Sindicatul „Noroc Bun” din cadrul Complexului Energetic Hunedoara SA Petroşani a mai învederat că, în opinia sa, se impune respingerea cererii de deschidere a procedurii insolvenţei ca fiind prematur introdusă, raportat la necesităţile economice la nivel naţional, situaţia economică viitoare a societăţii debitoare, a situaţiei angajaţilor, a consecinţelor juridice, economice şi sociale.
La data de 16 iunie 2017, intimata SC Lazăr&Company SRL a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, susţinând că acesta este nemotivat, practic în cuprinsul cererii recurentul reluând susţinerile formulate în cuprinsul cererii de intervenţie principală, fără a dezvolta critici împotriva încheierii pronunţate de instanţa de apel, prin care s-a respins cererea de intervenţie.
Totodată, intimata Lazăr&Company SRL a susţinut că recursul nu a fost motivat în drept, recurentul neformulând critici concrete la adresa încheierii instanţei de apel, care să poată fi încadrate în motivele de nelegali­tate prevăzute de art. 488 Cod procedură civilă.
În consecinţă, intimata Lazăr&Company SRL a solicitat instanţei de recurs să constate, în cadrul procedurii de filtru, că recursul nu întruneşte cerinţele de formă, nefiind motivat, astfel încât, în opinia intimatei, se impune anularea recursului.
În subsidiar, intimata Lazăr&Company SRL a solicitat respingerea recursului şi menţinerea încheierii recurate ca fiind legală şi temeinică.
La data de 19 iulie 2017, intimata Societatea Complexul Energetic Hunedoara SA a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului şi menţinerea încheierii recurate, ca fiind legală şi temeinică. Totodată, intimata a susţinut că cererea de intervenţie în interes propriu formulată de Sindicatul Noroc Bun este inadmisibilă, întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 61 alin. 2 Cod procedură civilă. În plus, s-a învederat că intervenţia într-o cerere de deschidere a procedurii insolvenţei formulată de debi­toare este incompatibilă cu această procedură, întru­cât, pe de o parte, este o procedură necontencioasă, iar pe de altă parte, o intervenţie în interes propriu este inadmisibilă întrucât intervenientul nu ar putea pre­tin­de pentru sine obiectul cererii de chemare în judecată, având în vedere că aceasta vizează deschiderea procedurii insolvenţei unei debitoare, iar o cerere de inter­venţie accesorie este de asemenea inadmisibila întrucât nu susţine interesele părţii din cauză.
Intimata Societatea Complexul Energetic Hunedoara SA a mai arătat că, în speţă, nu suntem în situaţia reglementată de Legea Minelor privind încetarea activităţii miniere de exploatare a zăcământului, ci în cadrul unei proceduri speciale prevăzută de Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, Societatea Complexul Energetic Hunedoara SA exprimându-şi intenţia de reorganizare.
Cu privire la cererea de chemare în garanţie a Ministerului Energiei şi a Guvernului României formulată de recurentul Sindicatul Noroc Bun, intimata Societatea Complexul Energetic Hunedoara SA a solicitat respingerea acesteia, întrucât în opinia sa nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a unei astfel de cereri.
La data de 2 august 2017, intimata SC Oscar Downstream SRL a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, susţinând că propu­nerea recurentului de respingere a cererii de des­chidere a procedurii insolvenţei ca fiind prematur introdusă, pe motiv că ar exista soluţii de acoperire a datoriilor înregistrate de către debitoare, este contrazisă atât de tabelul preliminar al creanţelor, dar şi de precizarea recurentei, respectiv că, în eventualitatea acceptării unui plan de reorganizare a debitoarei, aceasta ar fi în continuare în imposibilitate de plată, neputând respecta graficul de plăţi.
La data de 4 august 2017, intimata Euro Quality Insolvency SPRL a depus, de asemenea, întâmpinare prin care a invocat, în temeiul art. 486 alin. 3 Cod procedură civilă excepţia nulităţii recursului având în vedere neindicarea, de către recurent, a motivelor de nelegali­tate a hotărârii atacate.
În acest sens, intimata Euro Quality Insolvency SPRL a susţinut că cererea de recurs nu corespunde cerinţelor imperative impuse de art. 486 Cod procedură civilă, de indicare a motivelor de nelegalitate, a motivelor pe care se întemeiază recursul şi de dezvoltare a acestora în raport cu motivele de casare sau modificare a hotărârii, prevăzute de art. 488 Cod procedură civilă.
Totodată, intimata a mai susţinut că, deşi recurentul a indicat art. 488 Cod procedură civilă, cererea de recurs nu arată în ce consta aplicarea greşită a legii şi ce texte au fost aplicate greşit de către instanţa de apel şi nici care ar fi motivele de nelegalitate ori lipsa de temei legal a hotărârii atacate.
Prin încheierea din 20 iunie 2017 pronunţată de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia a II-a Civilă, a fost anulată ca netimbrată cererea de suspendare a executării încheierii din 11 mai 2017 a Curţii de Apel Alba Iulia.

III. PUNCTUL DE VEDERE AL RAPORTORULUI
Pe baza cererii de recurs şi a întâmpinărilor s-a procedat la analiza admisibilităţii în principiu a recursului declarat de recurentul Sindicatul „Noroc Bun” din cadrul Complexului Energetic Hunedoara SA Petroşani împotriva încheierii din data de 11 mai 2017 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia – Secţia II-a Civilă.

1. Asupra regularităţii recursului
Cu privire la taxa judiciară de timbru, recurentul a depus la dosar o copie a dovezii de achitare a taxei judiciare de timbru, în cuantum de 50 lei, conform dovezii aflate la fila 221.
Încheierea atacată cu recurs a fost pronunţată la data de 11 mai 2017, iar recursul a fost declarat la data de 15 mai 2017, cu respectarea termenului prevăzut de art. 64 alin. 4 Cod procedură civilă.

2. Verificarea încadrării motivelor de casare, prevăzute de art. 488 Cod procedură civilă:
Recurentul Sindicatul „Noroc Bun” din cadrul Complexu­lui Energetic Hunedoara SA Petroşani a invocat în drept dispoziţiile art. 488 Cod procedură civilă, fără a indica în concret criticile de nelegalitate care se încadrează în textul de lege evocat.

3. Concluzia raportorului asupra admisibilităţii în principiu
În principal, având în vedere că recurentul nu a depus la dosar originalul dovezii de achitare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 50 lei, magistratul-asistent raportor apreciază că în speţă sunt incidente şi dispoziţiile art. 486 alin. 2 şi 3 Cod procedură civilă, în sensul anulării recursului ca netimbrat.
În subsidiar, completul învestit cu soluţionarea cauzei urmează a se pronunţa asupra excepţiei nulităţii recursului, invocată de intimatele SC Lazăr&Company SRL şi Euro Quality Insolvency SPRL, prin întâmpinări.
În măsura în care se va trece peste aceste excepţii, potrivit dispoziţiilor art. 64 alin. 4 Cod procedură civilă, „încheierea de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenţie poate fi atacată în termen de 5 zile, care curge de la pronunţare pentru partea prezentă, respectiv de la comunicare pentru partea lipsă. Calea de atac este numai apelul, dacă încheierea a fost dată în prima instanţă, respectiv numai recursul la instanţa ierarhic superioară, în cazul în care încheierea a fost pronunţată în apel”.
Având în vedere prevederile legale menţionate, opinia raportorului este în sensul că recursul este admisibil în principiu.
În aplicarea dispoziţiilor art. 493 alin. 4 din Codul de procedură civilă, prezentul raport se va analiza în completul de filtru.
Prezentul raport se comunică părţilor.
În termen de 10 zile de la comunicare, părţile pot depune, în scris, un punct de vedere asupra raportului.

RAPORTOR,
Magistrat asistent,
Loredana Dascălu