Natalia Intotero este acel tip de parlamentar „care stă tot timpul pe bară şi se uită, nici prea aproape ca să nu şi-o fure dacă se întâmplă vreo belea, nici prea departe ca să nu ştie cum merge treaba, cu dreptul de-o parte şi stângul de cealaltă parte a liniei ce te face părtaş, zici că-i gata s-o roiască imediat cum se împute treaba”, cum descria Augustin Cupşa în romanul „Aşa să crească iarba pe noi” tipul părintelui absent.
Aşa este şi Natalia Intotero, părintele absent al judeţului Hunedoara. Aceasta face parte din echipa de fier de la conducerea Partidului Social Democrat, din elita Dragnea, oameni fideli intereselor de partid, care nu se implică, nu comentează, nu deranjează.
Vicepreședinții regiunii Vest (Arad, Caraş Severin, Hunedoara, Timiş) sunt Natalia Intotero (PSD Hunedoara) şi Mihai Fifor (PSD Arad). Nici nu se putea o reprezentare mai insipidă pentru judeţul nostru, care este reprezentat în parlament, în guvern, şi acum la conducerea partidului de guvernământ de o gură mută.
Natalia Intotero a fost mereu politicianul mut, care nu a spus lucruri remarcabile, nu a făcut lucruri remarcabile, a mimat interesul pentru prostime şi a păcălit prin prezenţa agreabilă. A avansat târâş, pe burtă, până în linia întâi. Din deputat pierdut în decor a ajuns în fruntea unui minister fără obiect de activitate. Aici şi-a umplut agenda cu activităţi fără substanţă, mai ridicole decât cele ale Direcţiei de Sănătate Publică Hunedoara, care se implică în lupta împotriva cancerului împărţind pliante. Aşa şi Intotero, face mai mult pentru românii din diaspora. Mai multe programe artistice, simpozioane şi strângeri călduroase de mână. Restul acţiunilor importante sunt în sarcina altor ministere, Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Afacerilor Externe.
Încă de când era deputat, şi adresa întrebări şi interpelări pe acest subiect, al diasporei, şi-a dat seama că acest minister i se potriveşte ca o mănuţă, pentru că nu are mare lucru de făcut. Sistemul Informatic pentru Managementul Integrat al Serviciilor pentru Cetăţeni este în slujba Ministerului Afacerilor Interne, de centenarul Marii Uniri peste hotare se va ocupa Ministerul de Externe, programele privind protecţia copiilor ai căror părinţi sunt plecaţi în străinătate le face Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale. Ministerul Afacerilor Externe trebuie să se ocupe şi de românii care muncesc în străinătate fără forme legale. Practic, de protecţia românilor din diaspora se ocupă Ministerul de Externe.
Şi când a venit vorba despre Hunedoara, deputatul Natalia Intotero a mimat interesul. Foarte grav este că dintre deputaţii PSD trimişi la Bucureşti este singurul care are activitate, a mai pus o întrebare, a mai făcut o interpelare. Însă, dacă le luăm la rând, întrebările deputatului sunt servite. Practic, întreabă despre probleme la care ştie că va primi răspunsuri pozitive, în avantajul partidului de guvernare.
La fel ca doamna Dăncilă, Natalia Intotero nu combate, nu intră în conflicte, nu contrazice pe cine nu trebuie. Tocmai de aceea, Natalia Intotero este acel deputat care va primi cu braţele deschise orice rugăminte din teritoriu, dar care la primul nu se poate va ridica timid din umeri.
Primarii PSD din Hunedoara nu au la cine apela pentru o mai bună susţinere la centru. Ai cărare spre beneficii doar şi numai dacă eşti prieten de pahar cu şeful, iar în cazul Nataliei Intotero nu poţi să dezbaţi strategii, să o trimiţi cu jalba în proţap la conducere să rupă pisica în două, poţi cel mult să o saluţi politicos ca să faci impresie bună că ai cei 7 ani de-acasă.
Ea nu militează pentru proiecte infrastructurale, nu are obiective bine definite pe care să şi le propună, nu stă degeaba, dar nici nu face nimic concret. Ea este subalternul perfect ajuns în funcţia cea mai înaltă de conducere la nivel regional în cadrul PSD. Uite aşa, judeţul este reprezentat de o mână de surdo-muţi ai limbajului politic. Cum să ne mai audă cineva când spunem că Valea Jiului se depopulează şi moare, că Hunedoara stă doldora de obiective turistice, dar îngropate în pământ, că infrastructura este săracă, că industria nu a fost înlocuită decât de eterne promisiuni?