Liberalii pun tunurile pe guvern. Adrian David despre problema CEH: / „Asta este bătaia de joc cu care ne-a tratat pe noi Guvernul Ponta, şi asta e ceea ce cred ei că noi merităm”

De la început îi transmitem lui Dorin Gligor să nu uite că şi pe vremea PD-L politicienii de-atunci au uitat de investiţii în retehnologizarea din subteran, sau în angajări de tineri în subteran, deşi domnul Adriean Videanu a promis, de fapt, a minţit cu neruşinare, în faţa CNH investiţii de zeci şi sute de milioane de euro şi crearea de noi locuri de muncă în sistemul minier! Să nu uităm nici de politizarea excesivă, în toate ramurile de activitate, inclusiv în consiliul de administraţie al CNH, care s-a făcut şi atunci ca şi azi, iar exemplele pot continua, cu complexul mecanizat promis de PDL, dar care nu a ajuns niciodată la Mina Livezeni…  Dar să vedem care a fost poziţia celor doi fruntaşi ai Consiliului Judeţean Hunedoara.

„Vrem astăzi să subliniem, să reclamăm şi să atragem atenţia despre faptul că această situaţie este de natură să genereze o criză fără precedent, şi din punctul nostru de vedere fără ieşire, datorată lipsei de interes şi bătăii de joc pe care au demonstrat-o cei care în ultimii ani s-au ocupat de conducerea acestei companii, numită CEH. După ce cu surle şi trâmbiţe, CEH a fost anunţat ca un salvator de minerit şi de industrie de energie pe bază de huilă din Valea Jiului, acum, CEH, se doreşte a fi eşuat în obiectivele sale. Alături de mine e şi dl. vicepreşedinte Dorin Gligor. Împreună am semnalat, ca reprezentanţi ai partidului, situaţia tot mai grea şi problemele tot mai mari cu care s-a confruntat de-a lungul ultimei perioade CEH, iar astăzi tragem un semnal de alarmă, poate cel mai serios, că lucrurile se află într-o situaţie aproape fără ieşire (…). Aş vrea să mai adaug faptul că Guvernul României este cel care poartă responsabilitatea voturilor din Valea Jiului. Ştim cu toţii că în 2012 cetăţenii au acordat într-o proporţie destul de mare, prin vot, încrederea acestui guvern. Guvern care ce face? Prin incoerenţă şi lipsă de strategie întoarce spatele Văii Jiului, sancţionând ca toţi cei care muncesc să plece acasă, să-şi piardă locurile de muncă fără nicio altă alternativă. Asta este bătaia de joc cu care ne-a tratat pe noi Guvernul Ponta şi asta e ceea ce cred ei că noi merităm. Cred că merităm altceva şi cred că este cazul ca în cel mai scurt timp posibil să vedem această strategie, să fim trataţi cu respect, să ştim ce cuprinde acest plan de restructurare, să fim informaţi şi să ni se dea o şansă – aşa cum PNL doreşte – de a duce mai departe activitatea de minerit din Valea Jiului şi din judeţul Hunedoara”.

„Din păcate, de o bună perioadă de timp, la ceea ce numim CEH şi ponderea uriaşă  pentru destinul mineritului din Valea Jiului nu găsim un fir logic pe linie economică. Ce s-a întâmplat recent, după vizita de vineri a reprezentanţilor Guvernului României la Comisia Europeană, ne face ca deocamdată să nu prea avem multe elemente asupra Programului de restructurare prezentat acolo. În lipsa acestor documente oficiale trebuie să fim rezervaţi, numai că de fiecare dată stilul acesta de lucru total de netransparent şi lipsit de responsabilitate şi soluţii n-a adus absolut nimic bun în ceea ce priveşte viitorul extracţiei de cărbune şi producţia de energie electrică la nivel de CEH. Am atras atenţia încă de când au început discuţiile – şi dacă îmi aduc aminte era în timpul vizitei domnului ministru Gerea, în 29 mai 2015, când se tot discuta de ideea acelui împrumut. Acum, acest împrumut se confundă… Odată e ajutor de salvare, altă dată e ajutor de restructurare, iar confuziile astea vin din superficialitatea cu care e tratată responsabilitatea faţă de CEH. S-a discutat atunci, pe 29 mai despre posibilitatea unui împrumut… S-a tergiversat acel împrumut… Au apărut costuri suplimentare, s-a discutat undeva mai apoi pe la începutul lui iulie 2015 de 160 de milioane împrumut… În final s-au acordat doar 98 de milioane… Schimbări majore, dar cu impact negativ faţă de CEH. Dacă doriţi, situaţia a fost asemănătoare cu ceea ce s-a întâmplat în perioada 2010-2011, când s-a schimbat legislaţia europeană privind extracţia de cărbune. Atunci am fost puşi în situaţia de a ne întreba ce facem: declarăm închisă extracţia de cărbune în Valea Jiului sau nu? Şi am spus NU şi am căutat viabilitatea la nivelul a patru mine şi trei au fost declarate neviabile, intrând pe un program de închidere până în 2018, totodată primind subvenţii. În politica UE se spune că nu mai poţi subvenţiona extracţia de cărbune… Era cel mai simplu să spunem atunci, DA, trecem toate cele şapte mine pe închidere şi în doi ani de zile era declarat închis mineritul din Valea Jiului. Spun lucrurile astea pentru că constat acum o mare inconsecvenţă. Dacă doriţi e un spectacol ca şi în ceea ce am văzut la OLTCHIM: un circ cu interese majore ascunse… Un spectacol care a dus la închiderea OLTCHIM. La fel am văzut acum şi în cazul CEH: se schimbă directori, vin alţi directori care nu mai au nicio responsabilitate… o inconsecvenţă managerială absolută. Eu am atras atenţia politizării excesive – lucru total nedrept – a ceea ce înseamnă producţia de cărbune şi a producţiei de energie electrică. E profund nedrept ca aceste costuri ale politizării, escaladată nepermis de la înfiinţarea CEH, să fie plătită de hunedoreni prin pierderea locurilor de muncă. Costurile politizării trebuie plătite de cei care le-au făcut, şi aici discutăm de o companie aflată în subordinea directă a ministerului, de Guvernul României. Guvernul a acordat un împrumut de 98 de milioane – şi subliniez termenul împrumut – cu condiţia ca banii să fie returnaţi în 6 luni de zile. Eu nu am auzit în aceşti 3 ani de zile de la înfiinţarea CEH de eficienţă financiară, de eficienţă energetică, de investiţii sau calcule de costuri… nu am auzit şi şansa CEH stătea tocmai în aceşti termeni de care n-am auzit. Am spus-o, Costel Jujan a redus mult costurile de extracţie, şi aşa s-a depăşit perioada, de mai bine de un an de zile de la schimbarea legislaţiei şi până la crearea CEH, ca mineritul din Vale să traverseze acea perioadă fără subvenţie. Înţeleg că datoriile acum trec de un miliard, în 2012, la alegeri, fiind doar bucuria numirii oamenilor pe funcţii şi ulterior diverse facilităţi pentru ei, încheierea de contracte cu semnul întrebării de cele mai multe ori… asta înseamnă iresponsabilitate! (…). Am atras atenţia la momentul respectiv, adresându-mă Primului-ministru al României, a fost şi vizita ministrului Gerea, cerând public răspunsuri cu privire la perspectiva CEH. Rezultate n-au fost, au fost însă destule întâlniri, dar nişte întâlniri de genul, întâlnirea de săptămâna asta nu mai avea nicio legătură cu întâlnirea de săptămâna trecută… Eu spun un lucru extrem de clar: acest program de restructurare, respins de CE, e evident că e necompetitiv, necorelat cu normele europene. Şi spun asta pentru că aveam obligaţia de a demonstra CE ancorarea noastră în principii economice când discutăm de cărbune şi de energie (…). E greu să faci o strategie fără a avea o strategie energetică la nivel naţional. Ori, guvernul n-are o strategie clară, coerentă şi cred că nu mai e loc de multe discuţii. Guvernul României trebuie să spună CLAR: DA sau NU, România mai are sau nu mai are nevoie de cărbune! Altfel, împrumutul acordat în vară se întoarce acum ca un bumerang! (…). Din punctul nostru de vedere, al celor din PNL, răspunsul e foarte clar, şi l-aţi auzit de la nivel de vârf, de la centrul partidului: DA, România mai are nevoie de cărbune! Polonezii au fost extrem de pragmatici în ceea ce priveşte mineritul… dar poate că tocmai de asta au polonezii o absorbţie de fonduri europene de 100%, iar noi avem o absorbţie care abia dacă acoperă contribuţia noastră la UE (…)”.