Cataloage Confort Media
Ion Hirghiduș a lansat cea mai recentă carte de poeme a sa, Iarba fragedă din cuvinte, apărută la Editura „Eikon”, în anul 2023, joi, 26 octombrie, 2023, ora 16:00 la „Făgădăul Românesc”, în cadrul Cenaclului „Boema” din Petroșani. Amfitrion Marian Boboc, invitați: Ionel Bușe, Elisabeta Bogățan, și, desigur, poetul Ion Hirghiduș. A fost un eveniment de înaltă ținută literară.
Elisabeta Bogățan a citit un discurs hermeneutic despre poezia lui Ion Hirghiduș, despre metaforele de aici, despre natură și despre capacitatea poeziei de a se întoarce la origini ca să extragă din natură lumina, căldura și mai ales – posibilitățile de regenerare. Marian Boboc a spus despre Cenaclul „Boema” că își va relua activitatea ceva mai intens și că de acum vor avea loc întâlniri mai dese (ceea ce îi chiar dorim boemei petroșenene).
S-a amintit și placheta de poeme a Ionelei Ablai, Gnomul altui pământ, publicată la Editura „Eikon”, în anul 2023, o plachetă interesantă și captivantă.
Ionel Bușe a citit poeme din cartea care se lansa, lectura a fost foarte frumoasă, am ascultat cu toții cu mare interes și cu mare bucurie, căci rar îți este dat să ajungi să asculți un prozator și un filosof de asemenea calibru lecturând poeme și la final spunând că în felul său și el este poet, cu această ocazie s-a adus în discuție romanul său (poetic) femei de iasomie.
Ion Hirghiduș a plusat, purtându-ne sufletele și umbrele trupurilor prin ultimul ciclu de poeme din cartea sa de poeme Iarba fragedă din cuvinte. Fără discuții – poezie calofilă, negociind utilul cu plăcutul, figurile de stil cu verbele de acțiune, mereu țintuind idei filosofice, ridicându-se pe o scară a eticii, acolo unde indivizibilul se poate întrupa ca să extragă din pământ infinitul, eternul, nemurirea, strigătul pentru ceea ce poate să rămână cu adevărat în urmă ca semn că s-a trecut pe aici. Cuvântul nu este pentru poetul Ion Hirghiduș numai o formă, ci mai ales un fel de material din care se poate crea o nouă lume, una profund umană. Nu știu câtă iarbă a fost în cuvinte, nici câte flori au răsărit din mijlocul acestui verde, dar ceea ce știu este că dintr-odată se poate observa mai clar dimensiunea ecologică concretizată în noua direcție spre care cotește acest poet din Valea Jiului, un poet care a pariat toate versurile pe natură, și unde altfel poți paria dacă nu în mijlocul naturii, în această depresiune înconjurată de munți, ape, văi, păduri, diferite specii de păsări și animale, fructe și cât cuprinde – iarbă. Imaginea vizuală la care ne îndeamnă titlul cărții este menită să ne facă să vedem nevăzutul, „poetalul” (Dorin Ștefănescu, Poetalul) corpul născut, iară nu făcut, care din mama natură se ivește, care cu lumină se hrănește, care cu generozitate crește – cuvântul. Necreatul de la început, devine nu numai născutul de apoi, ci și creatorul unei noi noțiuni care poate fi discutată de teoreticienii poeziei ecologice, „iarba fragedă din cuvinte”, de aici fiecare are drept de interpretare, dar cert este că abia Ion Hirghiduș este unul dintre cei mai îndreptățiți să scrie poezie ecologică, mai ales pentru că o scrie „la firul ierbii”. Diminețile sunt cele mai frumoase în Valea Jiului, ceața densă se ridică lent învăluind munții și ecopoezia e la ea acasă, e scrisă, dar numai Ion Hirghiduș putea să o cuprindă și să o surprindă atât de frumos, conservând-o între două coperte, ca nimeni altcineva până acum, în acest paradis ecologic.
Gabriela FECEORU
