Cataloage Confort Media
Când și în ce țări europene lacătele vor fi puse definitiv pe mineritul de cărbune • Ce țări din Europa au coloană vertebrală și materie cenușie și refuză să își închidă minele • Țările care conduc în clasamentul producției mondiale de energie bazată pe cărbune
Magistrală expunerea rectorului Universității din Petroșani, prof.univ.dr.ing. Radu Mihai Sorin la deschiderea „Zilelor Academiei de Științe Tehnice” din România, a VII-a ediție, eveniment de marcă și de înaltă clasă, cu participarea membrilor ASTR și AGIR din toată țara, sala de conferințe a Bibliotecii Universitare fiind plină ochi de cercetători științifici și profesori universitari, de doctoranzi și masteranzi, de specialiști în inginerie și cadre didactice cu pregătire în domeniul cercetării și științei. ZVJ v-a prezentat în ediția de vineri aspecte de la acest eveniment, dar v-am rămas datori cu expunerea rectorului Universității din Petroșani, una deosebit de interesantă și la obiect față de problema numărul unu de azi: energia.
UE și SUA pierd teren la energia pe cărbune. Asia câștigă și domină piața!
Rectorul Radu Mihai Sorin n-a vorbit mult, maxim un sfert de ceas, dar a avut cuvintele la el. În sensul că a condensat discursul în câteva idei clare, tranșante, esențiale prin care cei din sală și-au putut face o impresie rapidă și clară față de situația actuală din Energie din Uniunea Europeană și, firește, din România, inclusiv din Valea Jiului.
După o trecere rapidă prin care a evidențiat școala superioară de inginerie de la Universitatea din Petroșani și faptul că aceasta a scos o serie întreagă de ingineri foarte bine pregătiți și căutați pe toate cele cinci continente, nu doar în România, rectorul petroșenean a trecut la a explica ce se întâmplă în momentul de față în Europa la Energie, ca și consum și ca și cost al ei:
„Am avut și avem absolvenți nu numai din România, cât și din alte țări, oameni care au ajuns personalități în cele țări de pe cele cinci continente. Chiar și acum avem ingineri care lucrează prin Chile sau în Vietnam, Africa de Sud, Australia, iar lista e lungă și poate continua, inclusiv cu țări din Europa sau America de Nord sau Centrală. Da, avem foarte mulți absolvenți care au lucrat sau lucrează în prezent în Statele Unite și Canada și suntem mândri că ei s-au integrat bine acolo și cunosc meseria, iar Universitatea din Petroșani a pus din plin umărul la acest lucru.
Sigur că după 1990, mai ales în ultima perioadă, se pune problema energiei. Energia ca și consum, energia ca și cost. De ce ne punem această problemă? Păi, deoarece vedem cu toții ultimele evenimente care au avut loc în acest an, o creștere explozivă a prețului la gaze și petrol, o creștere explozivă din cauza conflictului din Ucraina, elemente care ne îndeamnă să ne gândim mai mult la tot ceea ce înseamnă resurse energetice. Nu neglijăm deloc și celelalte resurse, pentru că tot ceea ce înseamnă de la televizor, calculator și până la telefonul mobil, de la autoturisme și până la sateliții care înconjoară Pământul și care merg spre Lună sau Marte, înseamnă resurse minerale, înseamnă materie și substanțe minerale utile și fără de care nimic nu s-ar putea dezvolta sau pune în practică. Numai în România sunt peste 80 de substanțe minerale utile care s-au extras și se mai extrag, o țară care încă are suficiente resurse pentru dezvoltarea economică.
Sigur că prima problemă pe care ne-am pus-o în lucrarea prezentată aici este ce se întâmplă în Uniunea Europeană? În ultimii ani, U.E. a pus problema reducerii poluării, dar și problema înlocuirii unor resurse energetice, cum ar fi cărbunii, dar chiar și petrolul și gazele, cu resurse regenerabile. Numai că aceste resurse regenerabile sunt relativ noi și se mai pune problema că aceste resurse regenerabile depind foarte mult de condițiile climatice. Ba mai mult, resursele regenerabile nu pot fi stocate ca energie, astfel ele trebuie livrate în sistem imediat după ce se produc. Se mai pune problema energiei nucleare, care are semne de întrebare vizavi de posibile pericole, se mai pune problema energiei hidraulice, dar și aceasta depinde de condițiile atmosferice.
Iată de ce, chiar dacă în Uniunea Europeană se prevede, așa cum vedem în imaginile pe care vi le prezint, că producțiile de cărbune se vor reduce sau se vor închide total minele de cărbune, deci și producția (unele țări deja au închis minele, altele, precum în Slovacia, le vor închide în 2023, în Franța – în 2024, în 2025 – în Grecia, Ungaria, Irlanda, Italia, în 2030 – Danemarca, Finlanda, Spania, Olanda, în 2032 – România, în 2033 – în Slovenia, în 2038 – în Germania, în timp ce patru țări – Bulgaria, Polonia, Cehia și Croația – încă nu au semnat un Acord de închidere totală a minelor de cărbune și o oprire totală a producției de energie bazată pe cărbune), acest fapt nu va rezolva problemele din sectorul energetic.
Tocmai din acest motiv prezentat se observă o scădere permanentă a consumului de cărbune în producția de energie electrică, iar aici avem pe de-o parte o scădere a producției, care are fluctuații serioase. Considerăm că o parte din cărbunele folosit în termocentralele din Uniunea Europeană vine din import.
Se observă, începând din 2019, o creștere până în 2020 a energiei bazată pe cărbune în Europa, tocmai din motivele pe care le-am enumerat anterior. Vreau să vedem și să observăm foarte clar că doar în Uniunea Europeană s-a pus problema, în mare, a reducerii consumului energetic pe bază de cărbune, pe când alte state au generat o creștere a producției de energie electrică produsă pe cărbune. Dacă de exemplu, în anul 2000, Statele Unite și Uniunea Europeană reprezentau o treime din producția de energie bazată pe cărbune, China și India reprezentau tot o treime la nivel mondial, 20 de ani mai târziu, în 2020, vedem după datele statistice că Statele Unite și Uniunea Europeană mai dau doar 10% din producția mondială de energie pe cărbune, iar China și India au împreună două treimi din producția mondială de energie bazată pe cărbune! Practic, aceste țări nu țin cont de ideea de planetă verde (…).
La nivelul Uniunii Europene se vede o scădere în ultimii ani a producției de cărbune până în 2021 datorită ideii de planetă verde și a ceea ce v-am prezentat. Dar, din cauza pandemiei Covid-19, sau a faptului că unele tehnologii de produse a energiei neconvenționale nu puteau să facă față cerințelor pieței de energie, a început din 2021 să crească producția de energie pe cărbune, și iată că în 2021 și în 2022 avem creșteri cu 1,37% respectiv 1,5%!”.
A doua parte a expunerii rectorului Radu Mihai Sorin, ajutată și de imaginile de pe ecranul din sală care prezentau tot felul de date statistice, diagrame și tabele tehnice, dar și informații legate de ceea ce se vorbea, a avut în plin plan țara noastră și, adiacent, Valea Jiului. Radu Sorin a explicat și ce mare greșeală s-a făcut în 1997, când specialiștii de la universitate au cerut guvernanților să nu ofere plăți compensatorii, ci mai degrabă reconversii profesionale și reangajări rapide în alte sectoare industriale ale acelor zeci de mii de ortaci și angajați minieri, dar nu s-a ținut cont de asta, iar acum culegem toți, roadele sărăciei și a facturilor uriașe la energia electrică!
„Câteva cuvinte și despre producția internă de cărbune din România. Dacă în 1990 România avea în sistemul minier, per ansamblu, 350.000 de angajați și 700.000 de persoane angajate în industriile conexe activității miniere, actualmente, la nivelul României, mai vorbim de circa 35.000 de oameni angajați în industria minieră și 150.000 de angajați în industriile conexe.
În Valea Jiului, în 1990, erau angajate circa 52.000 de persoane, numai în sistemul de producție de huilă. În 1997 a fost prima mare disponibilizare, plecând atunci 20.500 de oameni din sistem. Atunci s-au dat salarii compensatorii și, indiferent cât strigau specialiștii din universitate și alții că e o greșeală, nu s-a ținut cont. Specialiștii noștri au susținut atunci că nu trebuie date salarii compensatorii nemuncite, ci mai bine cu acei bani să se facă o reconversie ca oamenii să poată fi apoi îndrumați spre alte industrii – și aici specialiștii noștri se gândeau la construcția de autostrăzi și de șosele, la tunelurile de metrou, la construcții hidrografice și așa mai departe. Nu s-a întâmplat acest lucru și azi vedem cu toții acele greșeli. Producția de cărbune și de energie electrică pe cărbune a scăzut după 1997 treptat, ajungându-se în momentul de față să mai funcționeze în Valea Jiului doar patru mine, două se preconizează să fie închise în 2026 și două în 2030, cu ecologizare în 2032.
Vă prezint și prin imagini o evoluție a producției interne de cărbune, din 2015 până în 2021, se vede o mică creștere a producției în 2021 și 2022, după o scădere dramatică în 2018. Iată spre exemplificare, producția de huilă din Valea Jiului: în 1960 – peste 4 milioane, în 1970 – aproape 8 milioane de tone, în 1980 – peste 9,3 milioane de tone, în 1989 – aproape 12 milioane de tone, în 2019 – 1,16 milioane tone și care nici măcar nu asigurau necesarul pentru termocentralele Paroșeni și Mintia, ci doar 70% din Mintia (restul de cărbune fiind din import)”, a subliniat și a arătat celor prezenți, prof. univ. dr. ing. Radu Mihai Sorin. (Și astăzi, în timpul când mineritul e birjărit de Dioane și de acoliții săi – care ar fi trebui să iasă la pensie de mult -, o mină cu sute de angajați a ajuns să dea, țineți-vă bine, cam 100 de tone/ pe zi… – n.r.)
