Domnul Alexandru Kantor este unul dintre cei care se poate lăuda că a încercat cu degetul adâncul bazin electoral în care se transformă Vulcanul o dată la patru ani.
Asta s-a întâmplat
în 2012 când domnia sa a fost botezat în apa şi sub faldurile roşii ale Partidului Alianţa Socialistă şi a devenit, în acest fel, candidat la funcţia de primar. Cel care l-a bătut la cap în vremea aceea, îmbârligându-l şi inoculându-i ideea că-i cel mai cel, a fost nimeni altul decât Ioan Tilea. Care, ulterior, l-a părăsit pe neaşteptate, ca să iasă la interval, în calitate de candidat-manechin la funcţia de primar, cu un partid-făcătură, năşit în mare grabă într-unul din birourile primăriei vulcănene.
Ca mai toţi candidaţii
altor partide de buzunar sau independenţi, şi prietenul Sandu Kantor a trăit, preţ de o lună, cât a durat campania electorală, senzaţia aceea unică pe care ţi-o dă poziţia de candidat la funcţia de primar sau la cea de consilier local. Mai ales că încurajările şi sprijinul că i se va da votul curgeau din toate părţile. S-a lecuit întru totul de politică după ce a eşuat cu brio.
A revenit la vechea
lui îndeletnicire de inginer minier pensionar: aceea de a fi în fruntea Asociaţiei Pasul Vâlcan. La conducerea căreia nu a avut nicicând contracandidat şi a fost reales de câteva ori la rând. Acum, după ce a stat bine şi a cumpănit, Sandu Kantor s-a gândit că, în iunie, o să-l voteze pe Ile. Nu de alta, dar, pe când era activ, în calitate de şef la Transport, avea la el în sector ceva la care directorul Ile de atunci ţinea ca la ochii din cap. Normal, din moment ce şi mustaţa actualului primar nu era sură, iar sângele-i tânăr îi punea în funcţiune, instantaneu şi fără probleme, sistemul hidraulic din dotare.
Gheorghe OLTEANU
