La Vulcan / Nu contează dacă primiţi sau nu cu capra, ea deja e în oraş

„Unde cacă capra nu mai mănâncă vaca” spune, abuzând de o duioasă cacofonie, o zicală veche. Dar pe acolo, m-am convins ieri, nici omul nu prea îndrăzneşte să pună piciorul.

Am ajuns la

concluzia asta înţeleaptă după ce am examinat grămăjoarele alcătuite din boabele de excremente aflate pe partea sudică a trotuarului de pe podul  de peste pârâul Morii din Vulcan. Cel din preajma supermagazinului „Profi”. Indiscutabil, şi-a dat cu părerea un prieten pe care l-am întâlnit în zonă, căcărezele astea sunt de capră. A avut dreptate. La trei minute după asta aveam să aflu de unde, utilizând podul, migrase ceata de caprine.

Caprele au coborât

de la Dincă. Foarte posibil ca de undeva de mai sus de cimitir, loc în care le văzusem cu două luni în urmă. Acum nici nu mai ştiu să spun ale cui sunt. Băieţii care erau atunci cu ele mi-au zis că sunt ale lui Blaga. Omul de afaceri cu care, până mai acum un an, Ile era pe bune, dată fiind pasiunea comună pentru animalul numit şi „vaca săracului”. L-am sunat, tot atunci, pe primul, ca să-l felicit pentru iezii frumoşi pe care-i are, dar omul a rămas uimit. Mi-a spus că nu sunt ai lui. Tocmai de aceea mi-e greu să afirm că astea de acum ar fi ale unuia sau ale altuia. Chit că, după chipurile celor care le păzeau, mi-a venit să cred că sunt tot cele de data trecută.

Acum, fie că astea de acum

sunt ale lui Ile sau a le lui Blaga, problema se pune la fel. Cu trei ani în urmă a fost mare scandal pe Valea Morii, unde momârlanii cu păşuni acolo s-au plâns că nu-şi mai pot duce vacile la păscut după ce caprele au făcut ravagii şi au lăsat în urma lor numai căcăreze. Nici malul dinspre Paroşeni al Jiului, din câte mi-a fost dat să aud, nu a fost scutit de invazia caprelor. De data asta pare-se, după spusele unei doamne, că au fost cele ale omului de afaceri care are hanul-pensiune de pe Căprioara.

Dacă, până acum,

în oraş vedeai capra doar la Anul Nou, în prezent vulcănenii o pot vedea şi vara. Şi nu doar una, ci câteva zeci. Ieri turma de caprine staţiona printre bălăriile de pe malul drept al pârâului Morii. Sub dealul care se face după strada a Cincea din Cocoşvar. Sau, alt indiciu, sub Crucea Iubirii. Terenul acela, deşi neîngrijit, e, totuşi, proprietate privată. Nu cunosc dacă căprarii au intrat pe el având acceptul proprietarului. Dacă da, atunci, mă rog, îmi cer scuze. Dar dacă nu, e destul de grav. Fiindcă, ştiindu-se cu spatele apărat, în câteva zile băieţii ăştia ar putea transhuma cu caprele lor dealul cunoscut cu numele de „La Baba”, cel de peste drum de cinematograf, Dallas-ul, Coroeştiul şi, ce mai, tot pe unde-i verde şi cresc tufe în Vulcan.

Gheorghe OLTEANU