În spatele căminului de la Dincă în care funcţionează Asociaţia „Raza Speranţei” din Vulcan se află o clădire mai mică, doar tencuită, de curând ridicată.
Nu i-aş fi putut ghici
destinaţia dacă nu mă ducea înăuntru Costică Trufaş, administratorul acestui ONG. La vederea aparaturii de specialitate – un cuptor, mixere, instalaţie de frământat etc. – mi-am dat seama că e vorba despre o viitoare brutărie. Nu greşisem, iar Costică Trufaş mi-a confirmat.
Dar de ce ai nevoie
de brutărie? l-am întrebat. Ştiam, desigur, că în căminul administrat de Raza Speranţei îşi găsesc adăpost câteva zeci de pensionari rămaşi singuri, iar zilnic vin aici, ca să mănânce la amiază, peste o sută de copii săraci. „Ca să nu mai cumpăr de la alţii. Facem noi pâinea noastră, aici, şi vom ieşi mai ieftin”, a venit răspunsul. După care Costică Trufaş a continuat: „Apoi, cu timpul, vom încerca să aprovizionăm cu pâine de la noi şi alte cămine din Vale, patronate de primării, aşa cum suntem noi aici, în Vulcan!”.
Gheorghe OLTEANU