La „Zilele oraşului Uricani” s-au făcut sute de fotografii. Dacă nu chiar mii. Dacă unii au utilizat aparate de fotografiat digitale, uşor de purtat în buzunar, cei mai mulţi spectatori, îndeosebi cei tineri, şi-au tras selfi-uri cu telefoanele.
I-am văzut eu însumi mânuindu-le cu dexteritate sau rugând pe vreun prieten să-i pozeze lângă vedeta preferată.
A fost însă
o zi a oraşului, cea de sâmbătă, în care toţi au fost eclipsaţi de vulcăneanul Răzvan Şorodoc, prietenul celor din trupa „Strings”. M-am înţeles cu Răzvan înainte cu vreo două săptămâni, ca să vină, să ne facă poze şi să înregistreze video evoluţia pe scenă a trupei. Am bătut palma, iar în seara zilei de 26 august l-am dus eu însumi la Uricani. Om de onoare, Răzvan şi-a ţinut cuvântul dat, deşi, între timp, pentru ziua respectivă i se ivise prilejul desfăşurării unei operaţiuni deosebit de lucrative. Explicaţia l-a şocat pe cel care-i sărise cu bani la cap. Tânărul a refuzat oferta, fiindcă, pur şi simplu, înainte de asta le făcuse o promisiune unor prieteni.
Şi, pe bune,
o spun sincer – poate întări şi el spusele astea – Răzvan nu a regretat că ne-a însoţit la „Zilele oraşului Uricani”. Aici nu numai că avut ocazia să facă fotografii care, cu siguranţă odată postate pe net, vor aduna mii de vizualizări, dar a cunoscut şi şi-a făcut prieteni din lumea show-lui muzical. Asta, pentru că nimeni de la „Strings” nu i-a zis măi, vere, ne pozezi şi ne filmezi numa’ pe noi! Aşa a ajuns Răzvan să se împrietenească cu Tavi Colen şi cu Emma, să fie mai aproape, cu ajutorul teleobiectivului, de Alex Velea şi suita lui, să-l ia în cadru pe micuţul mare „El Nino” sau să-i fotografieze chiar pe scenă pe arădenii de la „Chriss and Band”.
O prietenie cu totul specială –
aveam să aflu după ora unu noaptea, când, tot împreună, am plecat acasă la Vulcan – a legat Răzvan cu Tavi Colen. Fostul „Talisman” l-a rugat pe Răzvan să fotografieze evoluţia lui şi a Emmei, după care i-a dat accept ca imaginile să poată fi distribuite pe Facebook, iar demersul nu-i va fi zadarnic. Dar cea mai importantă apreciere după părerea mea, pe care încă nu i-am spus-o lui Răzvan, a venit de la primarul Dănuţ Buhăescu. Acesta nu a avut cum să-l treacă cu privirea pe tânărul înhămat cu aparatele foto „Cannon” şi „Nikon”, plus accesoriile profesionale necesare lor, şi camera video aşezată pe trepied, aşa că s-a apropiat de mine şi, discret, m-a întrebat „cine-i tipul?”. „E prietenul nostru, l-am adus, ca să ne facă poze!”, i-am răspuns primarului. După care Dănuţ Buhăescu l-a privit mai atent şi a zis atât: „Tare băiatul, să ştii!”.
Gheorghe OLTEANU