La megafonul gării Petroşani: / Stimaţi călători, vă rugăm, fiţi cititori!

Finalul de săptămână
ne-a făcut să ajungem tocmai în Stația CFR Petroșani sau gara din Petroșani, cum îi zice tot călătorul. O gară reabilitată în cele din urmă, cu clădirea istorică pusă la punct și cu peroanele asemenea, fapte istorice și pentru cei din Regionala CFR Timișoara la care vrem să credem că și ZVJ a pus umărul să se împlinească, prin seria de reportaje derulate în paginile cotidianului nostru încă de la înființarea lui. Inclusiv la reabilitarea cișmelei și a peroanelor, despre care subsemnatul a scris de zeci de ori, până ce probabil i-am plictisit pe feroviarii șefi de la regională. A mai rămas toaleta de la subsol, total insalubră și nefuncțională, dar mai este timp să scriem altădată, dacă nu se vor găsi fonduri și pentru acest obiectiv „strategic” al fiecărui călător.
Acum, adjunctul-șef de gară Ioan Dorel Șchiopu a făcut să apară în gară nu doar o bibliotecă în sala de așteptare, ci și o a doua în propriul său birou, învecinat oarecum cu micuța și cocheta sală de așteptare. De altfel l-am găsit pe Dorel Șchiopu chiar în propriul său birou, unde lucra la niște hârtii și documente pe linie de serviciu, printre cărțile sale așezate minuțios pe rafturile și pe corpurile de dulap special montate acolo pentru treaba asta.
„Bine ați venit și mă bucur când văd că și presa locală este alături de noi, mai cu seamă la proiectele culturale, de aceea țin să mulțumesc Ziarului Văii Jiului pentru colaborarea constantă pe care o avem încă de la începuturile acestui cotidian. Dar să mergem să vedeți biblioteca noastră, ținând cont că despre acest subiect v-ați propus azi să discutăm”, ne-a spus Ioan Dorel Șchiopu.

Un loc uitat de lume, dar foarte liniștitor…
Ajunși în sala de așteptare, ne-au sărit în ochi cele patru corpuri cu rafturi, pline de cărți, foarte adecvate locului și cu gust montate, precum și cele câteva zeci de imagini înrămate, cu peisaje din Vale, și mai ales cu traseul de cale ferată și tuneluri de pe Defileul Jiului, una dintre cele mai ample și mai ingenioase construcții feroviare, ce se întinde de-a lungul a 31 de kilometri, de la intrarea din Livezeni și până la Valea Sadului.
„Foarte frumos aici la dumneavoastră și după cum se vede călătorii au grijă să și păstreze, cărțile fiind în bună stare și deloc răvășite, cum s-ar fi putut crede că va fi într-un loc unde nu-l păzește nimeni, doar bunul simț și civilizația”.
„Da, ne bucurăm că se întâmplă așa și mai ales că oamenii citesc. Da, lecturează, se uită pe rafturi, își aleg cartea, se uită peste ea între două trenuri, unii aleg să o ia acasă, alții o pun la loc. Cei care iau cartea acasă, promit să o returneze sau să aducă alta la schimb, totul fără tabele, semnături, acte de identitate sau legitimație. Acum și dacă nu mai aduc cartea înapoi, eu sunt fericit că au luat cărțile, că citesc, că asta e important la un popor deștept, luminat: să citească și să capete pe toate căile informațiile! Iar noi, românii suntem și deștepți și luminați, avem de toate, inclusiv o țară frumoasă și bogată, care fremătă de cultură și de istorie milenară. Cartea trebuie să fie cel mai bun prieten al omului și de aceea m-am și gândit la acest proiect, chiar dacă unii, poate, erau suspicioși la început. Și să știți că am avut și am încredere în oameni și ea nu mi-a fost împrăștiată, s-a dovedit și se dovedește zilnic că românii sunt oameni civilizați, dornici de a învăța lucruri noi mereu, inclusiv prin lectură de orice fel, asta depinzând și de gusturile fiecăruia. Iar de când am anunțat că am de gând să facem aici această bibliotecă, foarte mulți cetățeni m-au sprijinit, prin donarea de cărți, inclusiv dumneavoastră personal, iar pe această cale le mulțumesc tuturor. Și am în sala de lângă biroul meu pregătite alte multe cutii de banane pline ochi cu cărți donate, care le vor înlocui în timp pe cele de-aici, pe măsură ce acestea se împuținează. Plus că vor veni călători cu cărți, cum au promis și am încredere că așa va fi”, ne-a spus Ioan Dorel Șchiopu.

Invitație la biblioteca din gară!
După vreo douăzeci de minute de discuții am plecat de la Gara Petroșani mult mai încărcați de energie pozitivă, în condițiile în care discuția cu interlocutorul nostru, despre cărți și literatură, despre istoria gării din Petroșani și a cum a început totul la ridicarea operei de artă a ceea ce se cheamă Defileul Jiului feroviar, a fost foarte interesantă și constructivă. Dar poate despre acest dialog, dar și despre acțiunile cu copiii ce vin la Gara Petroșani în „Săptămâna Altfel”, sute și sute de elevi, inclusiv despre o excursie organizată de ceferiști cu trenul pe Defileul Jiului și spre orașul gorjean unde Brâncuși și-a expus operele sale unice pe mapamond, realizate printr-o măiestrie de-a dreptul nepământeană și inimaginabilă în ceea ce se cheamă sculptura universală, vom avea ocazia să discutăm în ediția de mâine a ziarului nostru. Până atunci nu ne rămâne decât să vă facem și noi o invitație: cei ce aveți treabă prin Gara Petroșani, nu faceți cumva să nu intrați și în sala de așteptare ce adăpostește micuța bibliotecă, măcar și pentru câteva minute! Da, după ce de atâtea ori am dat gara aceasta ca exemple negative, iată că acum o dăm ca exemplu pozitiv! Da, ce trebuie spus, trebuie și așa cum scriam de rău, pe bună dreptate, așa trebuie scris și când lucrurile sunt bune. Gara arată acum bine, s-a lucrat la ea și la peroane și ce e și mai frumos are și o bibliotecă cu o sală de așteptare pe post de sală de lectură. Ce să îți dorești ca și călător CFR mai mult!? Cu siguranță, trenuri curate și punctuale. Și, referitor la Valea Jiului, mai multe trenuri care să tranziteze Valea Jiului…