La Festivalul „Sensul iubirii”, / Niciodată toamna nu fu mai ploioasă

Între 9-11 octombrie, la Drobeta Turnu Severin, s-a pus în operă ediţia a XVII-a a Festivalului European de literatură „Sensul iubirii”, denumit în argou de unii participanţi… „Sexul iubirii”.

Organizatori au fost Ministerul Culturii şi Cultelor, Consiliul Judeţean Mehedinţi şi Centrul Cultural „Nichita Stănescu” (manager – Emilia Mihăilescu).

Asociaţia Craiova Capitală Europeană a Culturii 2021, Uniunea Scriitorilor din România – Filiala Oltenia şi Societatea Scriitorilor Danubieni au fost partenerii festivalului.

Şi acestor două înşiruiri de instituţii, asociaţii şi societăţi mai adăugăm una: „Instituţia Ileana Roman”, muma Festivalului. Căci fără distinsa poetă severineană nu ar fi plutit nicio bărcuţă de hârtie pe apa festivalului.

a fost gazda primei zile a festivalului întâmplată vineri, 9 octombrie. După deschiderea oficială, a urmat o cascadă de lansări de cărţi: „Americana” (roman de Elena Santamaria, Spania), „The Windoors. The Mob&The Artist, Adam&Eva, Neanderthal (teatru de Eugen Cojocaru, Germania), „Adevăruri bandajate” (versuri de Ioan Baba, Serbia), „Fereastra cu oglindă” (de Nedeljko Terzik, Serbia), „Memoria trestiei” (roman de Mihai Antonescu, Bucureşti), „Plimbare cu şobolani” (roman de Daniel Dăianu, Alba Iulia), „Sâmbătă, duminică şi alte singurătăţi (proză, antologie de Dumitru Augustin Doman, Piteşti), „Danubia” (versuri de Carmen Bulzan, Bucureşti), „Anotimpuri morgane” (poezii de Titu Dinuţ, Mehedinţi), „Pluralul majestăţii (poezii de Mihai Octavian Ioana, Turnu Severin), „Aripi şi între aripi-Borges” (poeme de Florian Copcea, Tr. Severin), „Gură la deal” (poeme de Ileana Roman, Tr. Severin).

Tot la Casa Tineretului, au fost înmânate şi premiile Festivalului, preşedintele juriului fiind prof.univ.dr. Nicolae Oprea, preşedintele filialei Piteşti a Uniunii Scriitorilor din România. Printre cei premiaţi s-a numărat şi Marian Boboc, autorul acestor rânduri.

a fost obiectivul nr. 1, de dimineaţă, al zilei de festival nr. 2, sâmbătă, 10 octombrie. Scriitori şi scriitoare au admirat din goana lascivă a autocarului Centrului Cultural Mehedinţi frumuseţile Dunării. Deşi s-a ajuns la cazane, precizez că nu am băut nicio ţuică. Nici de la cele mici, nici de la cele mari. Pardon, afară de Dumitru Augustin Doman, redactorul şef al revistei de cultură „Argeş”. Care, ca un prestidigitator, a făcut rost nu ştim de unde, de o juma’ de secărică, din care i-a cinstit, semn de generozitate sau patriotism local nu ştiu, doar pe argeşenii săi Bârsilă şi Oprea, restul scriitorilor prizând în autobuz, volens-nolens, doar buchetul ţuicii. Cred că descurcăreala lui Doman a fost în strânsă relaţie şi cu chipul dăltuit în stânca Mraconia. Chip care e al lui Decebal, şi nu al lui Burebista, cel căzut o vreme în patima abstinenţei alcoolice.

Ileana Roman, gazdă nu doar generoasă dar şi curajoasă, ne-a poftit la o tură cu vaporaşul pe Dunăre. Învingându-ne spaimele, în afară de  poeta severineană, pentru vapor ne-am „înscris” doar eu şi cu Doman. Pentru a nu înţelege că Doman era încălzit şi, deci, avea curaj, precizez că acţiunea s-a petrecut înainte ca acesta să fi procurat ţuica. Cum fără minimul 10 bucăţi de poeţi/ prozatori/ critici/ istorici nu se învârtea elicea vaporaşului, croaziera a devenit un act poetic ratat de la bun început. Dar, totuşi, de ce nu s-au înscris poeţii la croazieră? Simplu: de frig şi… frică. Aici cea mai mare parte a participanţilor nu au semănat deloc cu poetul lui Nichita care mărşăluia, mărşăluia…

Mai curajoşi au fost scriitorii la întâlnirea cu Dumnezeu, aceştia reculegându-se în Mănăstirea Mraconia, numită atât de frumos şi „Mânăstirea de sub ape”. Am asistat, preţ de câteva clipe, la o emoţionantă slujbă de hirotonie întru diacon.

o superbă construcţie de epocă, de prin 1914 dacă am reţinut eu bine, a fost gazda momentelor nr. 2 şi nr. 3 ale zilei nr. 2.

Patru elevi minunaţi, două fete şi doi băieţi, au prezentat, alături de două doamne, un excepţional recital, „Clar de inimă”, după versurile poetului Nichita Stănescu. Recitalul trupei „Atmosphère”, căci aşa se numeşte gruparea cu drag de frumos, merită mai multe superlative decât am folosit. Nu în fiecare zi te poţi bucura de poezie rostită pe de rost de nişte tineri talentaţi, care, reţineţi, s-au încumetat să-l traducă pe Nichita Stănescu în patru limbi. Bravos, „Atmosphère”!

Fiind toamnă, sobrul critic şi rafinatul poet Aurel Pantea a dat cep discuţiilor colocviului „Literatura română cu paşaport european”. S-au vorbit vrute şi nevrute, s-au bătut câmpii cu graţie, sau s-a luat direct pe arătură. Una peste alta, am reţinut că literatura română are paşaport european de ceva timp. Aici, unii au avansat sfârşitul secolului al XIX-lea, alţii epoca interbelică, unii pe Mircea Eliade, alţii pe Eugen Ionescu ş.a.m.d. S-au spus vorbe grele la adresa Institutului Cultural Român. Această atmosferă încărcată poate fi explicată şi prin meteorologia acestei zile, în care a plouat într-una…

Podiumul poetic nu doar a încheiat en-fanfare un festival cu tradiţie, ci a confirmat, dacă mai era nevoie, că în România nu doar se scrie poezie, ci şi se recită cu talent şi se ascultă cum trebuie.

Cum asupra exemplului cultural al „Castelului Artelor” voi reveni, se cuvine acum, la încheiere, o vorbă bună şi pentru poetul Viorel Mirea, „castelan” şi gazdă bună pe tot parcursul celor trei zile de festival.

am vizitat-o în ziua a III-a, duminică, 11 octombrie, pe… dinafară. Suficient pentru a-mi da seama, printre stropii uriaşi de ploaie, de noul ei „look”. Fiind situată la o aruncătură de undiţă de Dunăre, mi-am reîmprospătat proviziile de melancolie, printr-o promenadă în portul Drobeta Turnu Severin. Unde poetul Mirea m-a imortalizat într-o fotografie exact-exact în locul unde a descălecat, „peste Dunăre”, şi Regele Carol I. Cred că un mai inspirat final de reportaj nici că se poate…