Luni, 7 decembrie, şi-a încheiat misiunea pământeană Todea Constantin. De luni, dragul nostru veteran de război Todea Constantin s-a alăturat camarazilor săi din ceruri, unde dă raportul divinităţii, făcând de gardă veşniciei. Cu toţii ştim că orice despărţire este dureroasă, cu atât mai mult despărţirea de un veteran de război. Căci despărţindu-ne de un astfel de om, cum a fost şi Todea Constantin, ne despărţim de o parte însemnată a istoriei Neamului Românesc, de o parte ce nu poate fi înlocuită.
Născut la 1 iulie 1921, Todea Constantin a plecat la cele veşnice la vârsta de 94 de ani şi jumătate, după o viaţă în care a cunoscut rigorile celui de-al doilea război mondial. A plecat cu fruntea sus, pe parcursul vieţii bucurându-se de respectul şi aprecierea comunităţii uricănene şi a judeţului Hunedoara, Todea Constantin fiind Cetăţean de onoare al oraşului Uricani şi al judeţului Hunedoara.
La aceste ceasuri cernite, de doliu pentru comunitate noastră, ca primar al Uricaniului transmit sincere condoleanţe familiei îndoliate şi îmi exprim regretul pentru pierderea unui om, adevărat vector al istoriei pentru generaţiile mai tinere, care a luptat cu arma în mână pentru „un pământ numit România”.
Numele lui Todea Constantin nu doar va dăinui în panoplia uricănenilor care au luptat pentru ţară, ci va sta la loc de cinste alături de toţi luptătorii pentru cauza naţională din localitatea noastră distinşi înainte şi în anul 1918, Berinde Vasilie, Todea Pantilimon, Manolesc Simion, Hamz Alexandru, Voican Ioan, Mărşav Gheorghe, Hobicean Ioan, Matei Petru, Muscan Stănilă, Mojoatcă Nicolae, Muxer Constantin, Danciu Ioan, Roman Ioan, Beacă Nicolae, Marcău Simion, Filimon Gheorghe, Ionaşc Iosif, Mârşav Gheorghe Paraschiv, Muxer Trifu, Radu Constantin, Mârşav Ion, Nădrag Constantin, Timişan Gheorghe, Ciurea Ioan, Hobicean Constantin, Bucuresc Ioan, Făgaş Ioan, Tărhat Nicolae, Vasie Petru, Petresc Bucur, Stoia Nicolae, dar şi lângă numele camarazilor săi din timpul celui de-al doilea război mondial.
Dumnezeu să-l odihnească pe Todea Constantin, veteran de război, cetăţean de onoare al Uricaniului şi al judeţului Hunedoara.
Dănuţ BUHĂESCU,
Primarul oraşului Uricani
Priveşte cum se duc veteranii!
Priveşte, copile, cum trec veteranii
În şiruri tăcute, bătrâni luptători
Se duc! Se topesc! Şi-odată cu anii
Dispar în neant, anonimi călători.
Se sting veteranii, lăsaţi în uitare,
Încet, în tăcere şi-n lacrimi se sting.
Şi nimeni nu-i plânge! Pe nimeni nu doare
Că mor veteranii! Nici ei nu mai plâng!
Priveşte-i! Mai mişcă! Mai sunt încă vii!
Şi-aşteaptă să sune… un ultim atac,
Căci astăzi sunt iarăşi în linia-ntâi
Şi-aşteaptă semnalul! Şi rabdă! Şi tac!
Priveşte-i trecând, resemnaţi spre vecie,
Păşind maiestuos, ca lumea să ştie
Că n-au cerşit, nu s-au plâns, n-au crâcnit!
Au luptat, au muncit, au tăcut… şi-au murit!
De-ai fost general sau simplu soldat
Pe front nu contează! Nu este o lege
Să-ţi apere gradul. Eşti doar un bărbat
În lupta cu moartea. Şi moartea n-alege!
÷
Din est până-n vest, întregul pământ
Cu sângele lor în război l-au udat.
Cu trupuri uitate sub cruci de mormânt
Tot drumul Golgotei a fost jalonat!
Iar cei ce-au scăpat de cumplitul infern
La matcă întorşi au fost aşteptaţi
Potrivit obiceiului nostru etern
La Aiud, la Sighet, la Piteşti, la Galaţi.
De-aceea, copile, când trec veteranii
Cu feţele supte, ca de sfinţi bizantini
Opreşte-te-n loc, căci ei sunt titanii
Istoriei noastre! Şi lor să te-nchini!
Sunt candele sfinte! Cât pâlpaie încă
Mai dă-le onoruri! Aceşti oameni trişti
Ţi-au clădit viitorul în piatră şi-n stâncă
Şi-au murit pentru tine, ca tu să exişti!
Şi-acuma priveşte cum trec veteranii
În şiruri tăcute, eroi cerşetori!
Se duc! Se topesc! Şi-odată cu anii
Dispar în neant… inutili trecători!
Col. (r) Gheorghe LĂCĂTUŞU,
veteran de război