În cimitirul vechi din Vulcan e forfotă. Se curăţă de buruieni întregul perimetru. E drept, în jurul orei douăsprezece, sunt mai puţin cei care fac curat….
…dar explicaţia e simplă.
Autorii lucrării sunt beneficiarii de ajutor social, iar la ora amiezii coboară la cantina de pe strada Jiul, puţin mai jos de Clubul IMAX, ca să mănânce, după care se întorc la treabă. Dar nu numai în cimitirul vechi se lucrează. Activitate am observat şi la cel particular de peste drum, dar şi la prelungirea, înspre sud, a acestuia. La acesta din urmă am constatat cu surprindere că se execută o lucrare la care nu m-aş fi aşteptat.
Pe o bucată
cam de cincisprezece metri a fost montat, ceva mai demult, un gard din plasă de sârmă. Ieri, doi bărbaţi puneau un alt panou în locul celui pe care nişte nesimţiţi îl tăiaseră şi dispăruseră cu el. În plus, au montat şi o poartă, tot din panou de sârmă. Bărbatul cu iniţiativa este domnul Gheorghe Golumbeanu. L-a îndemnat la asta fiul său, dar fost şi dorinţa lui de a schimba faţa locului acestuia cu verdeaţă de unde au plecat întristarea şi suspinarea. „Apoi – glumeşte dumnealui mergând spre cavoul în care-şi doarme somnul de veci cea lângă care a stat peste patruzeci de ani – fac gard, ca nu cumva să poată ieşi nevastă-mea!”.
Îl ajută la lucru
Silviu Bondoc, un prieten de-al său, iar partea financiară necesară realizării proiectului a susţinut-o în mare parte dumnealui. Doar câţiva dintre viii care-şi au înmormântaţi aparţinători aici au sărit cu banul. Ultima lucrare, de exemplu, l-a costat 1.200 de lei, dar din suma asta nu a recuperat decât şase milioane vechi. De la poarta recent montată în sus, nu mai e gard şi nu dă deloc bine. Iar asta se vede. Fireşte, nu e treaba fostului proprietar al terenului să îngrădească acest loc de cazare veşnică, ce devine tot mai solicitat. Problema ar putea fi rezolvată, prin contribuţia bănească a fiecăruia, de către cei care vin cu flori şi lumânări la morminte. E vorba doar de puţină înţelegere şi de iniţiativă în acest sens…
Gheorghe OLTEANU