Ioan Petcu: „Eu am jucat la Barcelona!”

Ioan Petcu: „Eu am jucat la Barcelona!”

DISTRIBUIȚI

Timp de citire: 4 minute

Ioan Petcu este, fără îndoială, unul dintre jucătorii reprezentativi ai fotbalului hunedorean. Povestea sa creionată chiar de el este una demn de luată în seamă.

 

Inel fermecat din gazon

„Nu cred că mă știți. N-am fost coleg cu Mutu, n-am făcut schimb de tricouri cu Chivu. Sunt Ioan Petcu și vreau sa vă povestesc despre o echipă ce făcea spectacol ca Barcelona. Azi, pe gazon se plimbă corbii. Caută în iarbă un inel fermecat, să reaprindă vraja, să jucăm iar cu tribunele pline. Corbii au fost simbolul Corvinului. Am fost o echipa iubită. Fotbalul era sufletul Hunedoarei. Cum am ajuns eu la Corvinul? Aveam 14 ani, când am fost descoperit la un campionat între școli de fostul mare antrenor Dumitru Pătrașcu. Din acel campionat ne-a strâns pe toți cei care am format Corvinul”.

 

Ce ocazie a ratat Klein!

„Nu pot să-l uit pe Mircea Lucescu. El a avut ambiția să ne transforme într-o echipă de performanță, ne-a insuflat o altă mentalitate. A văzut că la Hunedoara este un izvor de talente și a mizat pe tineri. Cu Lucescu antrenor-jucător am promovat în 1980, după doar un an, în prima ligă, unde Corvinul a rezistat până în 1992. Aici, pe stadionul din Hunedoara, am dat trei sferturi din golurile mele din campionat. Statistica spune că am marcat 135 de goluri, dar eu cred că am cel puțin cinci goluri în plus. Au fost multe jocuri importante, dar nu pot să-l uit pe cel cu Sarajevo din 1982, din Cupa UEFA. A fost o partida palpitantă. Am revenit de la 0-2, am condus cu 4-2, s-a terminat 4-4. Sigur că lumea își aduce aminte și de răposatul Misa Klein, fie iertat, care a ratat, la 4-2, o ocazie monumentală. Atunci am înscris unul din golurile cele mai importante din viața mea. A fost un un-doi cu Dumitrache și l-am păcălit pe portar cu un lob la colțul lung de la 16 metri. Hunedorenii își amintesc sigur de meciul cu Sportul, câștigat de noi cu 4-3. Un duel foarte frumos si dramatic. La Sportul jucau Hagi și Coraș, arbitru a fost Crăciunescu. A fost 3-1 pentru ei, dar am revenit la 4-3. Eu am dat două goluri din penalty. Finalul a fost palpitant. Au avut 11 metri la 4-3, dar a ratat Hagi sau a aparat Ioniță”.

 

„Câştigam detaşat titlul”

Jackie Ionescu a fost antrenorul Corvinului în sezonul 1985-1986, când echipa hunedoreană marca minim 3 goluri pe teren propriu. „Am avut o echipă cu mari valori individuale. Dacă ar fi existat o strategie performantă, ar fi câştigat detaşat campionatul. Antrenorii adverşi veneau la mine şi se rugau să le dăm doar două goluri. Am ieşit pentru un an din circuitul malefic al cooperativei. Aveam de luptat cu toate cele şapte capete ale balaurului. Doar Dinamo a scăpat cu două goluri la Hunedoara. Băieţii au fost sentimentali, era Lucescu la Dinamo. Ca să-i bat, am băgat juniori, pe Bozga, pe Stroia”, şi-a amintit Jackie Ionescu.

 

„Dacă ne supăram, băteam pe oricine”

„Pe oricine întrebi în Hunedoara își aduce aminte de jocurile astea. Noi am fost o echipă ofensivă, formată din jucători cărora le-a plăcut golul. Primeam și multe goluri, pentru că și fundașii noștri Andone, Rednic și Dubinciuc erau interesați în primul rând de atac. Așa am reușit să facem în campionatul 1985-1986. Doar Dinamo a scăpat atunci cu două goluri de la Hunedoara. Steaua câștigase Cupa Campionilor și ne-a tratat probabil un pic mai de sus. N-au știut că noi, dacă ne supăram, putem să batem pe oricine în campionat. A fost 3-1 pentru Corvinul. Mateuț a dat două goluri, Gabor, unul, toate din șuturi de la 20-25 de metri”.

 

„Crăciun ne-a furat ca în codru”

„Din păcate, rămânem doar cu amintirile. Acum nu mai avem echipa. Cum s-a ajuns aici? După 1992, când echipa a căzut, combinatul avea probleme, a început să meargă totul din ce în ce mai rău. După doi ani în care am jucat în Ungaria și Cipru, m-am întors acasă și mi s-a propus postul de președinte. Eu aveam 33 de ani, mai vroiam să joc, am și jucat câteva meciuri. Gabor era antrenor. Am fost foarte aproape să revenim în prima liga în chiar primul an după retrogradare. Ne-au doborât aranjamentele, strâmbele, indirectele. În sezonul 1994-1995, cu mine antrenor, am ajuns la baraj. Am jucat cu Sportul, la Sf. Gheorghe. Arbitrul Dan Dragoș Crăciun a avut grijă să ne fure ca în codru să nu promovăm. Brigada a avut sarcini clare sa țină Sportul în prima divizie. Lumea ne aștepta cu fanfara la Hunedoara. După acel baraj, lucrurile au mers tot mai prost și au culminat cu eliminarea echipei din competiții, in 2004, pentru datorii. Asta a luat sfârșit istoria clubului înființat în 1921.

Eu sper ca din vară, Corvinul să revină. E nevoie de Corvinul. Îmi amintesc cum oamenii veneau cu 5-6 ore înainte de partida la stadion, jucau table, jucau cărți, așteptând să înceapă meciul. Corvinul era echipa-spectacol, juca fotbal din plăcere. Sper că nu v-am plictisit. Sunt Ioan Petcu și, credeți-mă pe cuvânt, eu am jucat la Barcelona”.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii