Ioan Danciu: „Părinţii copiilor veneau la noi cu şuncă şi salam să îi băgăm în echipă”

De ani buni, Valea Jiului nu a mai dat arbitri de calibru. În prezent ne mândrim doar cu Cristi Lixandru, care arbitrează în Spania în Premiera Divizion. Acelaşi om cu simţul umorului bine dezvoltat, Ioan Danciu, a trecut prin filtrul său fotbalul din Vale: „Hercules Lupeni este o echipă al cărei nume este mai frumos decât echipa în sine. Le ţin pumnii să promoveze, dar eu sunt sceptic în ceea ce priveşte viitorul fotbalului din Vale. Cât despre Jiul, cât voi trăi eu, nu cred că vor mai fi în prima divizie”, spune fostul arbitrul. Care nu se sfieşte să scoată amintirile de la naftalină: „Ţin minte că am arbitrat un meci al Stelei, când juca Militaru la ei. În anul 1997, un meci între Steaua şi Ceahlăul, scor 3-3. Şi înainte de meci, Militaru a făcut un gest necugetat cu mine. L-am ţinut minte şi nu am acordat o lovitură de pedeapsă pentru Steaua la acel meci, pentru că m-a enervat. De fapt, au fost două faze discutabile, dar un penalti a fost sigur pentru Steaua”.  Ioan Danciu, cu o activitate de 23 de ani în arbitrajul românesc şi peste 10 ani petrecuţi în prima ligă, povesteşte cu patos, cu lux de amănunte, despre fotbalul nostru care, în anumite momente, s-a bazat pe pile şi plocoane: „Când eram preşedinte la Bacău, părinţii copiilor veneau cu tot felul de cadouri. La un moment dat, la mine în cameră era un adevărat magazin plin cu de toate: salam, şuncă, vinuri. Oamenii mai săraci erau cei care dădeau cel mai mult din dorinţa de a-şi vedea copiii fotbalişti”.