În urmă cu un veac… / Din istoria învățământului lupenean

În urmă cu un veac… / Din istoria învățământului lupenean

Timp de citire: 11 minute

 O radiografie a școlilor lupenene

Publicăm în aceste pagini ale cotidianului nostru câteva momente din istoria învățământului lupenean, istoric în care învățătorul Ioan Ciora, director al Școlii Primare nr. 2, face o figură cu totul aparte.

Din articolul „Școlare”, publicat în presa locală în toamna anului 1924, aflăm câteva amănunte importante pentru istoricul învățământului lupenean: „(…) Școala de preluare era una dintre cele mai devastate și neglijate din Valea Jiului. Avea 8 sale de învățământ, care erau concentrate toate într-un loc, în Colonia Centrală, pentru că aici locuiau străinii. Românii, ale căror locuințe erau pe la periferii, din pricina depărtării, nu-și prea puteau trimite copiii la școală. După preluare însă s-au schimbat toate. În 1919 s-au înființat școli în coloniile Victoria și Carolina, în 1920 în coloniile Ștefan și Braia, așa acuma nu se plânge nimeni că, din pricina depărtării, nu-și poate trimite copiii la școală. Ca să fie și mai ajutat învățământul, societatea Urcani – Valea Jiului edifică în anul acesta (1922 – n.a.) o clădire cu 6 sale de învățământ și 4 locuințe pentru învățători, care va fi predată gratuit Statului spre folosință. Numita societate este ferm convinsă că un lucrător cult, poate produce mai mult decât unul incult. De altfel, s-a dat ordin din partea direcțiunei la toate uzinele să nu se mai primească nici un lucrător la meserie, dacă n-a frecventat 4 clase medii. Tot această societate a dăruit cu ocazia serbării zilei de 10 mai școalelor din localitate 28 de drapele mici, din pânză, pentru sărbătorile naționale”.

De reținut filosofia adâncă, cu bătaie lungă, a societății miniere, principalul angajator din Lupeni: „Numita societate este ferm convinsă că un lucrător cult, poate produce mai mult decât unul incult”.

Banchet în onoarea directorului Ciora

La începutul lunii ianuarie 1924, cu prilejul numirii învățătorului Ioan Ciora director al Școlii Primare Nr. 2 din Lupeni în sala mare a Casinei Române, corpul didactic și fruntașii comunei au dat un banchet.

În cinstea învățătorului Ciora au toastat, prezentând „activitatea și meritele sărbătoritului, urându-i ani mulți de muncă rodnică în noua slujbă ce i s-a dat”: I. Pop și Ștefan Magdo (directorii școlilor medii din Lupeni), G. Pasca (directorul Școlii Primare No. 1), părintele canonic N. Zugravu, preotul ortodox V. Șandru, d-na M. Oprișa – președinta Reuniunii femeilor unite, D. Socol (prim-secretarul comunal) și profesorul I. Niciu (viitorul primar al Petroșaniului).

Directorul Ciora la ședința cercului cultural

Duminică, 19 noiembrie, membrii Cercului cultural circumscripția Lupeni au ținut a doua întrunire din anul 1924 la Școala Primară din Uricani. La eveniment participă și I. Ciora, directorul Școlii Primare nr. 2 Lupeni.

Din relatarea unuia dintre dascălii participanți aflăm istoricul amănunțit al acestei ședințe:

„Pe un timp foarte friguros la orele 8 a.m. învățătorii și învățătoarele din Lupeni au plecat și de data aceasta să-și facă datoria ce le-o impune spinoasa și greaua meserie de apostoli ai neamului. La rugămintea d-lui Octav Munteanu, președintele cercului și a d-lor Pascha și I. Ciora, ambii directori școlari, onorata societate minieră din localitate, prin dl. director Kullley, cu multă bunăvoință ne-a dat și de data aceasta concursul ei, punându-ne la dispoziție trăsurile necesare pentru transportul dascălilor la școala din Uricani, – învățătorii și învățătoarele aduc viile lor mulțumiri onoratei societăți. Drumul dintre Lupeni și Uricani fiind foarte rău, ca toate drumurile în munți, dascălii au ajuns la destinație abia la ora 10 a.m.

Sosirea la Uricani. În comună am fost primiți de către d-ra învățătoare Hortenzia Marian și de dl. M. Bogza, ambii tineri învățători veniți din Moldova. Școala, o clădire foarte frumoasă cu săli higenice de propunere și cu locuințe pentru învățători, era frumos ornată. La slujba religioasă, învățătorii n-au luat parte, deoarece slujba s-a oficiat la biserica din sus, și timpul fiind prea înaintat, s-a început imediat ședința intimă. D-ra Ana Schotz, învățătoare la secția germană în Lupeni, a binevoit a ne ține o lecțiune practică din muzică cu elevii claselor a III-a și a IV-a predând cântecul June române. Ca o bună dăscăliță și bună muzicantă, lecțiunea, deși n-a fost pregătită – deoarece d-na M. Oprișa, învățătoare în Lupeni, fiind bolnavă n-a putut lua parte, și deci nu și-a putut ține conferința anunțată -, totuși, a reușit să învețe pe copii în timp de 20 de minute, care au deprins bine cântecul predat. Lecția și-a ajuns scopul, reușind în totul. Remarcăm cu această ocazie bunele însușiri metodice ce posedă d-ra învățătoare, precum și talentul și vocațiunea de dăscăliță, dovedindu-ne că este o bună pedagogă. Lecția n-a fost cruțată nici de critică, care a scos în evidență cele de mai sus la adresa d-rei.

La ora 1 ½ harnicii dascăli din Uricani ne-au servit o masă destul de copioasă. În tot timpul mesei a domnit o mare însuflețire, rămânând toată lumea pe deplin mulțumită de felul cum au fost serviți. Ca la orice adunare care se termină printr-o masă comună, n-au lipsit nici obișnuitele toasturi. Primul care închină paharul este dl. M. Bogza, învățător din localitate, care spune că a venit pe aceste plaiuri împins nu de vreo dorință de îmbogățire sau acaparare cum au mulți credința că „din vechiul regat nu vine decât pleava și gozura și care nu-s buni de nimic acolo”, ci de adevărate sentimente de neam, țară și Rege, ce i-au fost sădite în suflet de dascălul său. Datoria azi îl face ca la rând și el să sădească aceleași rădăcini dătătoare de viață, mai ales în această parte a țării, unde se simte atâta lipsă. Închină paharul în sănătatea dascălilor, urându-le bun venit.

Dl. președinte Octav Munteanu închină paharul în sănătatea tinerilor dascăli ce au venit în mijlocul nostru, plini de avânt și călăuziți de un idealism curat pentru ridicarea culturală și morală a neamului nostru.

Dl. I. Ciora își exprimă bucuria și mulțumirea ce o simte ori de câte ori se află în mijlocul colegilor la asemenea ocaziuni. Închină paharul în sănătatea corpului didactic care se jertfește și duce războiul de alungarea întunericului și ignoranței ce domnește astăzi la sate.

Ultimul care ia cuvântul este dl. C. Marian, secretarul cercului, care spune că pentru consolidarea și întărirea temeliei neamului și a țării, care a cerut mari impozite de sânge, trebuie să ne unim sufletește și să dispară acel noi și voi și să fim un trup și un suflet. Spune că în mijlocul nostru aflându-se colegi și de altă naționalitate, care și aceștia în mod indirect lucrează la luminarea viitorilor cetățeni români, să le arătăm aceeași dragoste.

După masă, membrii cercului cultural trec în ședința publică. Sala cea mare a școalei devenise neîncăpătoare, căci bătrâni, cu mic cu mare, au ținut să ia parte la întrunirea noastră. Aceasta datorită că la Uricani s-a ținut și anul trecut asemeni întruniri, desigur că oamenii și-au dat seama de scopul străduințelor noastre.

Corul format din dascălii prezenți împreună cu copii de școală au cântat Trăiască Regele mulțimea sculându-se în picioare. În ședința publică vorbește d-ra M. Maier, învățătoare din Lupeni despre Creșterea copiilor, d-ra conferențiară face o frumoasă introducere, arătând rolul ce-l au mamele în creșterea și educația copiilor. Spune că mama trebuie să se jertfească pentru odraslele lor cum făceau odată femeile romane, amintind pe Cornelia mama Grahilor, mame care au dat buni cetățeni imperiului Roman, ajungând cel mai puternic popor de pe acele vremuri. Spune că copilul în viață trebuie să intre cu respectul de religie, cu dragostea de familie, de neam, de patrie, și cu darul de muncă.

Conferința fiind spusă în graiul poporului și cu mult suflet suntem siguri că conferențiara și-a ajuns scopul; femeile arătându-se, într-adevăr, convinse de cele auzite. După terminarea conferinței, au urmat mai multe cântece și declamări. Corul fiind condus de dl. înv. M. Bogza, iar recitările de d-ra. învățătoare Hortensia Marian. Copiii au cântat mai multe cântece cu subiecte eroice și populare și au declamat mai multe poezii și anecdote. Atât corul, cât și poeziile au fost executate într-un mod deosebit.

În special, micii copilași care recitau poeziile, după felul cum le interpretau precum și gesturile lor, stârneau ropote de aplauze printre auditori. Asemeni și părinții copiilor erau foarte mulțumiți, văzându-și odraslele lor cum se produceau cu cântece și poezii.

Ne face o deosebită plăcere de a releva munca depusă de tinerii dascăli din Uricani, care abia de o lună sunt veniți în comună, dar care ne-au dovedit puterea lor de muncă, conștienți fiind de datoria lor și de misiunea ce le-o implică această meserie de apostoli.

Dl. președinte, mulțumind publicului pentru osteneala ce și-au dat-o pentru a asista la această întrunire, declară ședința închisă, anunțând-o pe cea viitoare la Lupeni, la  Școala Primară No. 1, în ziua de 14 Dec. a.c.

Cu această ocaziune, dl. Gavril Pascha, directorul Școlii Primare No. 1, a binevoit a dona din propriii bani suma de 100 lei pentru trebuințele de cancelarie a cercului cultural, căruia până-n prezent nu i s-a dat nici un ban din partea comitetelor școlilor din loc, deși sunt 2 comitete ale Școlii Primare în Lupeni. Aducem mulțumirile noastre pe această cale d-lui director al Școlii No. 1. Gestul e frumos și bun de imitat și de alte persoane”.

Un director dirijor

ASTRA organizează, 1 Decembrie, la Lupeni o sărbătoare grandioasă a zilei reîntregirii neamului. La serbare, învățătorul I. Ciora schimbă creta cu bagheta de dirijor, conducând cu dăruire corul elevilor.

Cum această sărbătoare a fost consemnată pe larg în presa locală, știm exact amplitudinea atmosferei:

„În cadrele agenturei Astra s-a sărbătorit și aici cu multă însuflețire patriotică memorabila zi de 1 Decembrie. Edificiile erau frumos împodobite cu drapele naționale. La ora 9 dimineața s-a oficiat serviciul religios în toate bisericile.

După serviciul religios s-au aranjat serbări școlare la toate școlile din localitate cu cântări și declamări patriotice, iar la ora 12 s-a făcut la primărie o frumoasă recepție constătoare din autorități, profesorii de la școala  medie de băieți și de fete, precum și toți învățătorii școlilor primare. În numele celor prezenți vorbește dl. Canonic Nic. Zugravu (…) în cuvinte alese și înălțătoare îi răspunde, în numele primăriei, dl. Dionisie Socol, primnotarul comunei.

După recepții, a urmat în Casina Română un banchet, la care s-au rostit mai multe toasturi, reliefându-se în cuvinte însuflețite însemnătatea zilei. Toastul d-lui Emil Fărcaș, polițai, pentru poporul român, în special, a fost acoperit de un ropot de aplauze.

Seara, la ora 6, tot în localul Casinei Române s-a aranjat o splendidă festivă școlară din partea școalei medii de fete cu un bogat program de cântări și declamări. În cadrele festivalului, dl. Ioan Pop, directorul acelei școale, a ținut o prea frumoasă conferință, iar dl. Ioan Ciora a fost viu aplaudat pentru conducerea dibace a cântărilor corale. A făcut o bună impresie delegația corpului didactic Vulcan, care, sub conducerea d-lui director școlar Lelieni, a luat parte la festival. Ce bine ar fi dacă această inițiativă a vulcănenilor, prin reciprocitate, s-ar repeta și altă dată, cel puțin ne-am putea cunoaște noi, cei din Valea Jiului”.

Semnificativă, pentru retorica discursurilor patriotico-oficiale ale vremii, este și cuvântarea rostită de dl N. Zugravu, canonic greco-catolic, cu ocaziunea recepțiunei de la Primăria Lupeni la 1 Decembrie 1924: „Întocmai ca sub acordurile unei minunate musici cerești, ne aflăm și astăzi sub impresiile măreței zile de 1 Decembrie 1918. Zidurile bătrânei cetăți Alba Iulia, martore oarecând dramei sfâșietoare a martirilor Horea, Cloșca și Crișan, umilirei eroului Avram Iancu și altor înjosiri, ce a suferit neamul nostru, de odată se văd prăbușite – nu de puterea obuzelor, ci de valul de însuflețire românească, fără pereche în istoria neamurilor. Prin rostul miilor și zecilor de mii adunați acolo grăiesc moșii și strămoșii plecați de mult în morminte, cu dorul de a vedea ziua cea mare, hărăzită prin lacrimi și suferințe pe seama urmașilor. În acea zi s-a văzut răzbunată toată jalea și suferința trecutului, însuși viteazul Mihai din albastrurile cerului va fi mărit aureola gloriei sale văzând înfăptuit idealul pe care el nu l-a putut stăpâni decât pe o trecătoare clipită. Glasul lui de arhanghel pare că striga în urechile fiecăruia: Românii mei, vitejii mei, toată țara Ardealului cu codrii ei, cu văile și munții, cu câmpiile mănoase, în toate bogățiile de la suprafață și din adâncime, – iată de acum toate le aveți în stăpânire și mai pe sus de aceste bogății materiale, sunteți stăpâni pe sufletul vostru, pe limba voastră dulce: vorbiți-o, cântați-o, fără teama de a mai cuteza cineva să se pună de curmezișul aspirațiilor voastre. Granițele mincinoase astăzi sunt desființate pentru totdeauna și fără teamă puteți alerga la sânul de mamă – îmbrățișați-o, iubiți-o ca pe mama voastră dulce! Sentimentele acestea, care sălășluiau în sufletele noastre înainte cu 6 ani, ne stăpâneau, și astăzi le simțim, ni-le povestim zilnic unul altuia, dar mai ales în această zi, pentru noi ardelenii, sărbătoare a sărbătorilor, simțim nevoia de a face o confesie publică în fața unei autorități, de aceea am venit aici la primărie, treapta cea dintâi pe scara ierarhiei autorităților românești. Pe lângă însuflețirea ce ne stăpânește, ca oameni reali ne place a privi realitatea în față. După șase ani de la unire, de multe ori bucuria noastră a fost tulburată și de picurii amărăciunei cauzate de multe neajunsuri și lucruri netrebnice. Știm însă că trecem prin vremuri de refacere, mai știm și aceea că relele nu provin din faptul unirii, ci de la oameni mici de suflet, mari de patimi, al căror patriotism se extinde abia până unde ajunge egoismul lor netrebnic. Însă, pe cum ploaia curată a cerului spală murdăria pământului și pe cum sufletul aerului alungă pleava, ca să rămână grâul curat ca aurul, tot astfel avem nădejde că sufletul curat al geniului neamului nostru va elimina din sânul său pe toate plevele și elementele netrebuincioase. România Mare au creat-o sufletele mari și altruistice, și tot aceste suflete vor păstra-o și în viitor. Acestor suflete ne închinăm astăzi, dăm expresiune dragostei noastre neprecupețite de țara noastră scumpă, exprimăm devotamentul și loialitatea noastră față de dinastia română, urăm din tot sufletul că patria noastră să înflorească, iar Măria Sa Regele Ferdinand și întreaga familie domnitoare la mulți ani să trăiască!”.

Marian BOBOC

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

 &nbsp DISCLAIMER
 &nbsp Atentie! Postati pe propria raspundere!
 &nbsp Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii