O Aulă arhiplină am găsit joi, 10 mai, la Universitatea din Petroşani. Sute de invitaţi, din toate ramurile şi de toate categoriile sociale, au ţinut să fie prezenţi la serbarea celor 70 de ani de când există învăţământ superior de stat la Petroşani. O mare sărbătoare a învăţământului superior local şi un jubileu frumos i-au adus pe aceşti oameni pe Dealul Institutului, cu dorinţa simplă de a fi alături de dascăli, studenţi şi de conducerea instituţiei la acest ceas aniversar.
Gazdele, în frunte cu rectorul Radu Sorin, s-au pregătit pentru acest eveniment, sala, exteriorul clădirii şi interiorul ei fiind toate puse bine la punct, probabil mai mult ca niciodată…
Invitaţi şi atmosferă…
Invitaţii au fost câtă frunză, câtă iarbă, de aceea nu vom putea să-i trecem nominal pe toţi (sigur am scăpa pe cineva şi ar fi supărare desigur), de aceea nu vom aminti aici decât pe o parte dintre cei care au luat cuvântul dintre invitaţii de onoare, cum i-a numit chiar rectorul Radu Sorin: ministrul Educaţiei Naţionale – Valentin Popa, ministrul secretar de stat pe probleme de învăţământ superior – Gigel Paraschiv, fostul ministru al Educaţiei, astăzi preşedintele Comisiei de Învăţământ din Senat – Liviu Pop, preşedintele Sindicatului „Alma Mater” – Anton Hadăr… Dintre oficialii hunedoreni de la judeţ, prezenţi, îi amintim aici pe prefectul de Hunedoara – Tiberiu Fabius Kiszely, preşedintele Consiliului Judeţean Hunedoara – Mircea Bobora, pe inspectorul principal din cadrul Inspectoratului Şcolar Judeţean Hunedoara – doamna profesor Maria Ştefănie, toţi aceştia alături de aproape toţi din primarii Văii Jiului, în frunte cu primarul oraşului gazdă, Tiberiu Iacob-Ridzi (şi o serie de consilieri locali de la cam toate partidele politice răspândiţi prin sală). O serie de directori sau conducători de instituţii sau departamente (INSEMEX, CEH, CEO, şcoli gimnaziale şi licee, poliţie, jandarmerie, pompieri, administraţie publică locală, spital) au întregit acest tablou, alături de un grup serios de studenţi, inclusiv basarabeni, care au ocupat în general locurile de la balcon, în sală fiind toate scaunele ocupate. Nu trebuie să uităm nici de dascălii celor trei facultăţi ai universităţii, precum şi de foştii rectori în viaţă, prezenţi de asemenea.
Atmosfera din sală a fost plăcută, însă din cauza numărului mare de oameni la un moment dat ea a devenit de-a dreptul încinsă, chiar dacă ieri a plouat şi temperatura era mai scăzută.
Înainte să continuăm trebuie să spunem că fiecare invitat care a luat cuvântul a primit câte o diplomă de onoare şi o medalie jubiliară, la rândul lor, invitaţii „umplându-i” pe rector şi Universitatea, în general, de diplome, plachete, medalii şi alte decoraţii onorante, nimeni nedorind să ajungă la Petroşani cu mâna goală, mai cu seamă că acest respect, cu „R” mare a fost câştigat de universitatea din Valea Jiului prin muncă, muncă şi iar muncă, timp de şapte decenii nimeni nu a stat să cadă perele mălăieţe din copac. Iar cifrele şi datele o dovedesc şi le veţi vedea mai jos şi în cuvântul rectorului Radu Sorin.
Din cuvântul rectorului Radu Sorin la ceas aniversar
După intonarea celui mai popular cântec academic, „Gaudeamus”, primul care a luat cuvântul a fost rectorul Universităţii din Petroşani, prof.univ.dr.ing. Radu Mihai Sorin. Discursul a conţinut mai multe părţi, unele importante de aflat de invitaţi, mai ales de cei din minister sau de cei veniţi din alte zone, prin care Radu Sorin a încercat să prezinte pe scurt istoria şi importanţa universităţii pentru Valea Jiului şi pentru o serie de specializări din România, cum ar fi ingineria minieră (la Petroşani fiind singurul loc din ţară unde mai poate fi învăţată această meserie), sau alte specializări de profil Electric sau Economic.
„Universitatea din Petroşani împlineşte în acest an 70 de ani de la înfiinţare. Ea este continuatoarea Institutului de Mine Petroşani, care-şi are sorgintea în anul 1864, când prin Decretul domnitorului Alexandru Ioan Cuza s-a înfiinţat în Bucureşti Şcoala de Poduri, Şosele, Mine şi Arhitectură, urmând ca în anul 1920, prin Decretul Regelui Ferdinand, să se înfiinţeze şcolile politehnice de la Bucureşti şi Timişoara, care aveau câte o facultate de mine şi metalurgie. Dezvoltarea industriei miniere şi rezervele însemnate de cărbuni din bazinul minier al Văii Jiului – aici aşa face o paranteză să menţionez că în acest an sărbătorim 150 ani de la prima exploatare industrială de cărbune din Valea Jiului – au condus în anul 1948, prin publicarea în Monitorul Oficial nr. 177 din 3 august al acelui an a Decretului nr. 175 pentru Reforma învăţământului şi a Deciziei ministrului Învăţământului Public privind organizarea învăţământului superior, la înfiinţarea Institutului Cărbunelui, Facultatea de Exploatare şi Preparare a Zăcămintelor de Cărbuni cu sediul în Petroşani. Astfel au început cursurile la Petroşani la 7 decembrie 1948 cu trei ani de studiu. Studenţii anului I au fost stabiliţi prin concurs, iar cei din anii II şi III au fost transferaţi de la facultăţile din Bucureşti şi Timişoara. În anul 1950 absolvenţii, în număr de 35 de ingineri minieri, au fost urmaţi ulteriori de primii 17 ingineri cu specializare electromecanică minieră. În anul 1957, întregul învăţământ superior minier s-a concentrat la Petroşani prin Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 1003, în cadrul Institutului de Mine care a devenit pentru o lungă perioadă de timp singura şcoală superioară de minerit din România. Dezvoltarea puternică a şcolii petroşenene de ingineri după 1948 a fost favorizată şi de poziţionarea centrală a Petroşaniului în arealul geografic românesc, acoperindu-se practic, în mod echidistant, toate zonele miniere ale ţării. Institutul de Mine din Petroşani avea două facultăţi: Facultatea de Mine şi Facultatea de Electromecanică Minieră – aceasta schimbându-şi de mai multe ori denumirea şi regăsind-o din nou în 2003, Facultatea de Inginerie Mecanică şi Electrică. Diversificarea profilelor şi specializărilor după anul 1990 au produs mutaţii importante în cadrul Universităţii din Petroşani, unde, pe lângă specializările cu profil tehnic, începe să capete consistenţă şi învăţământul de stat cu profil Economic, Socio-Uman, de Administraţie Publică sau Matematică. Acest fapt determină schimbarea titulaturii şcolii superioare de învăţământ de la Petroşani, care va reflecta nu doar o schimbare de ordin administrativ, dar şi de conţinut. Astfel, după 1991, Institutul de Mine se redenumeşte Universitatea Tehnică Petroşani, iar prin Hotârârea de Guvern din 1995 Universitatea Tehnică devine Universitatea din Petroşani. Practic, în anul 1993 se înfiinţase şi Facultatea de Ştiinţe, astfel că la ora actuală Universitatea din Petroşani funcţionează cu trei facultăţi care cuprind 23 de specializări de învăţământ de licenţă, 22 de specializări la învăţământul de masterat în limba română şi doiă în limba engleză şi 5 specializări de doctorat”, a prezentat rectorul Radu Sorin scurtul istoric pregătit pentru invitaţi.
Apoi, rectorul a mai venit şi cu câteva date şi cifre concrete, tratând la un moment dat şi latura de Cercetare, deloc de neglijat şi deloc neînsemnată la această universitate de tradiţie din învăţământul superior românesc.
„(…) Tineri de pe întreg cuprinsul ţării, dar şi tineri de pe aproape toate continentele, din 20 de ţări, au absolvit cursurile de învăţământ superior la Petroşani, iar ulterior au fost recunoscuţi ca foarte buni specialişti în toate domeniile şi în ramurile industriale în care ei şi-au desfăşurat activitatea, numărul lor fiind de aproape 40.000. La aceştia se mai adaugă 765 de titluri de doctor sub îndrumarea conducătorilor de lucrări. De altfel şi Cartea de Onoare a Universităţii din Petroşani consemnează acest aspect, istoria exprimării bunelor aprecieri a numeroaselor personalităţi ale vremurilor fiind cel mai bun exemplu (…).
Pe linie de Cercetare, cadrele universităţii noastre au publicat de-a lungul anilor peste 8.000 de lucrări ştiinţifice, dintre care peste 2.000 în străinătate. Au realizat peste 5.000 de lucrări de cercetare-proiectare pe bază de contract şi au obţinut circa 350 de brevete de invenţie, multe premiate la târgurile naţionale şi internaţionale. De asemenea au fost publicate circa 1.700 de manuale didactice şi monografii. Universitatea are tradiţie şi în ceea ce privesc colaborările didactice şi ştiinţifice, cu instituţii de învăţământ superior, institute de cercetare, firme, asociaţii şi organisme din ţară şi din străinătate. Am avut şi avem legături cu universităţi din peste 35 de ţări de pe cinci continente, plus legăturile cu universităţile din România. Referitor la colaborarea internaţională, aceasta s-a regăsit îndeosebi după anul 1990, pe de-o parte cu partenerii tradiţionali, pe de altă parte cu parteneri noi cu care s-au stabilit noi legături, în special cu universităţi din Europa (…)”.
Apoi, după alte câteva referiri la cadrele didactice şi la faptul că dascălii petroşeneni au fost şi sunt pregătiţi şi dedicaţi meseriei şi pregătirii studenţilor ce calcă pragul acestei instituţii, rectorul a încheiat discursul, mulţumindu-le tuturor colegilor săi:
„Cu această ocazie ţin să mulţumesc tuturor slujitorilor Almei Mater petroşenene, să-i asigur de întreaga mea consideraţie!”.
Cuvântul ministrului şi cadoul făcut de acesta Universităţii din Petroşani
Au urmat la rând, timp de mai multe ceasuri, alte şi alte discursuri. Vom reda azi din cauza timpului şi spaţiului doar două fragmente relevante din cuvântul ministrului Educaţiei Naţionale, prof.univ.dr. Valentin Popa, la această manifestare de amploare petrecută joi, 10 mai, la Petroşani.
„Ah, de-aş avea din nou 70 de ani…, spunea într-unul din discursurile sale celebrul politician Georges Clemenceau, fost prim-ministru al Franţei şi membru al Academiei Franceze. Iată, aşadar, deşi la vârsta senectuţii, sunteţi încă tineri, aflaţi la început de drum şi, ca atare, plini de patimă şi avântul pe care ţi-l oferă doar tinereţea. Poate nu 70 de ani de învăţământ universitar la Petroşani, ci 70 de ani plini de dificultăţile inerente oricărui parcurs, dar şi de rezultate excelente. 70 de ani plini de realizări, ce au contribuit la creşterea şi dezvoltarea Universităţii din Petroşani, aceasta devenind, pas cu pas, un simbol al Văii Jiului. Şi pentru că, aşa cum se spune, fără educaţie visurile dispar, daţi-mi voie la ceas aniversar să-i felicit pe toţi cei care permit să se viseze mai departe: profesorii şi studenţii de ieri, de azi şi de mâine, cei care au contribuit şi contribuie la menirea acestei universităţi şi la transformarea ei într-o instituţie de învăţământ universitar de prestigiu (…)”.
„ (…) Vă felicit, de asemenea, pentru studenţii străini care-i aveţi, dar vă îndemn să faceţi mai mult în acest sens, capacitatea dumneavoastră este mai mare şi aveţi singurul program din România pentru ingineri de mină, extrem de căutat astăzi în foarte multe ţări din Orientul Mijlociu şi chiar din Asia. În calitate de ministru al Educaţiei Naţionale vreau să vă asigur în continuare de întregul meu sprijinul. Voi susţine în continuare universităţile din sistemul naţional de învăţământ superior, prin demersuri ferme pentru creşterea bugetului Educaţiei, pentru ca bine finanţate aceste universităţi româneşti să ofere consecvent absolvenţi tineri bine pregătiţi şi capabili să facă faţă rigorilor pieţii muncii, atât interne cât şi internaţionale, într-o eră a globalizării cum este cea în care trăim. Să nu uităm, aşa cum spunea Confucius, Natura ne aseamănă, Educaţia ne deosebeşte!”.
La finalul discursului, ministrul a oferit un cadou „pentru această vârstă frumoasă”. Un cadou căruia i-a dat citire, după care i l-a înmânat rectorului Radu Sorin. „Este vorba de semnarea unui Ordin privind acordarea Plachetei şi a Diplomei aniversare <> Universităţii din Petroşani”, a menţionat ministrul. Fireşte că ulterior şi rectorul i-a înmânat ministrului cadoul universităţii: diploma de onoare şi medalia jubiliară.