În parcul cu statuia soldatului din Vulcan / Pensionarii vor un loc de joacă un pic mai mare

un loc de joacă pentru copii, este lumea celor mici. La intrare, imediat după poartă, e un alt loc de joacă. Cel al pensiona­rilor. Şi ei se joacă, numai că nu cu jucărelele din ţarcul ălora mici, ci cu cărţile de „66”. E bine pentru ei aici, fiindcă, în zilele toride, stau la umbra castanilor bătrâni şi, bătând cărţile, nici nu ştiu cum trece timpul.

şi le-ar plăcea şi mai mult dacă ar avea o masă ceva mai încăpătoare decât cea pe care împart acum cărţile. „Încă una cam ca asta pusă aici”, mă lămureşte unul dintre cărţari şi-mi arată cum ar fi cu ea amplasată în continuarea celei existente. În ce mă priveşte, eu le-am făcut doar o promisiune, aceea de a scrie despre problema lor. Materializarea ei, le-am atras atenţia, ţine de taica Ile, viitor candidat de deputat, şi le-am arătat, cu mâna, spre primărie.

în parcul acesta frumuşel şi retras. Nu ai de unde să bei o picătură de apă, aşa că părinţii şi bunicii aduc în pet-uri, ca să aibă pentru copii. Aşa că o ţâşnitoare de felul celei aflate în parcul de lângă club ar fi super. Apoi, despre altfel de nevoi, mici şi mari. Eu, când am atras atenţia cât de împuţit este, nu am zis ca euroveceul să fie luat de tot din parcul acesta. Am spus că el trebuie doar curăţat şi bine întreţinut. Or, acum că s-a înţeles altceva, copiii şi oamenii în vârstă sunt nevoiţi să se uşureze pe după pereţi…