„Frumusețea și amabilitatea unei fete tinere din Mișcolț aprinsese iubirea în inimile a doi domni, un jurist și un tânăr proprietar. Amândoi se învârteau împrejurul ei și atât iubirea unuia, cât și a celuilalt, pentru tânăra fată era cunoscută de toți, numai ei amândoi nu știau înclinarea lor.
Nu de mult, zise în fine tânărul proprietar juristului – amândoi erau amici foarte intimi – că-l roagă în puterea amiciției, să nu mai aducă tinerei fete omagiile sale, că el are, în ce o privește pe ea, intențiunile cele mai serioase și că el speră că nu i se va mai pune în cale. Mirare și surprindere! arată celălalt declarând, că tot aceleași intențiuni serioase le are și el și că în cazul contrar va fi silit să continue lupta. Îndată însă se convinseră amicii, că aceasta ar putea crea pentru amândoi o relațiune imposibilă și de suferit. Unul din ei făcu celuilalt propunerea ca printr-o partidă de șah să se pună sfârșit chestiunii. Cel care va pierde – așa s-a hotărât – va trebui să părăsească orașul, pentru un an.
Săptămâna trecută, într-o zi după prânz, stăteau dinaintea cafenelei. Și înainte cu două ore de plecarea trenului care mergea la Pesta, două trăsuri cu bagaje, pe când cei doi adversari stăteau înaintea esichierului și poate într-o emoțiune mai mare, decât cum pretinde jocul de șah, jucau partida de la care atârna soarta lor.
După un timp, tânărul proprietar a fost făcut <<matt>>. El se sculă, strânse fără a pronunța vreun cuvânt mâna amicului său, se urcă în trăsură și plecă la gară, pentru ca să-și facă anul de exil.
Juristul însă se întoarse acasă – și tânăra fată, care a fost regina acestei partide, nu știe până acum nimic de cele petrecute și nici nu trebuie să știe despre plecarea momentană a tânărului proprietar.
Dacă însă juristul prin partea câștigată de șah a cucerit și inima tinerei fete, este o întrebare, care încă așteaptă dezlegarea sa”.
(în „Tribuna”, Anul III, nr.92, Sibiu, 22 aprilie/ 4 mai 1886)