Trăim vremuri în care patronii ori finanțatorii fotbalului au devenit zei, atotștiutori, antrenorii – simple preșuri pe care calcă până se plictisesc semizeii, iar jucători – sclavii pumnului de bani și adepții principiului “să-mi iau banii restul nu mai contează”.
Și cum să mai respiri un fotbal elegant, curat și performant când la putere e FC Patronul, FC Banul și FC Bulanul. Fotbalul nu mai e nici pe departe un joc al onoarei și al ambiției. E o luptă oarbă pentru putere, decădere, umilință și neputință. Fotbalul de pe maidan are mai mult farmec decât fotbalul stadioanelor mai mult goale. Și știți de ce? Pentru că maidanul are bucuria fotbalului jucat fără indicații patronate și pușculițe aurite. Aici fotbalul e cu scheme la liber, driblinguri artistice și pase de finețe. Visele multora încep de aici. Asta dacă nu le spulberă vreun FC Ştie Tot care nu înțelege că fotbalul e o artă. Artă desenată de un Pele, un Maradona, un Figo, un Messi, un Ronaldo, un Dobrin…
