Un geam spart duminică, la mai puţin după ora nouă seara, i-a făcut pe mulţi locatari ai blocurilor termice 6 şi 7 din Vulcan să sară la ferestre sau să iasă pe balcoane.
Unii au crezut
c-ar fi vreun scandal izbucnit între găştile de tineri, dar o voce i-a liniştit: sunt pompierii! Într-adevăr, ei au fost cei care au spart geamul termopan de la bucătăria apartamentului nr.3, aflat la parterul scării a II-a a blocului 6 de pe Aleea Crizantemelor. Asta, fiindcă, uşa fiind închisă, nu au putut intra, pentru ca, împreună cu asistenţii medicali, echipajul SMURD şi poliţiştii de la judiciar, să ajungă la bărbatul care zăcea întins pe holul de la intrare.
Cel care, din nefericire,
nu a mai putut fi readus la viaţă, cu toate că operaţiunea de resuscitare a durat 47 de minute, este Vasile C. Un bărbat care, în decembrie ar fi împlinit 55 de ani şi care, în urmă cu câteva luni, ieşise la cuvenita pensie după anii lucraţi la Mina Paroşeni. Omul locuia singur, nu fusese niciodată căsătorit, dar era vizitat de către prietenii care-i ziceau „Pasăre”. Porecla i se trage, probabil, de la pasiunea lui pentru înaripate. A avut doi papagali şi mai mulţi cocoşi mititei pe balcon, pe ultimul îl chema Giuri, care-I bine-dispuneau, spre disperarea unor vecini, când îi dădeau deşteptarea cu cucurigul lor.
Duminică, cam
pe la trei după amiaza, prietenul său Mihai (în poză) s-a despărţit de „Pasăre” după ce i-a adus două pet-uri de bere pe care i le-a pus în frigider. A revenit spre seară, în jur de ora nouă. A sunat la interfon, dar prietenul nu i-a deschis. A insistat şi, având acelaşi rezultat, a intrat la bănuieli. Mihai a dat roată blocului şi a intrat în grădiniţa din faţa apartamentului. Luminile erau aprinse în toată casa şi a rămas îngrozit văzându-l pe Vasilică căzut într-o parte pe hol. Era doar în chiloţi, dar asta nu era de mirare. Fiindcă, fie iarnă, fie vară, „Pasăre”, fiind un tip călduros, prefera să umble îmbrăcat subţire. Mihai nu a sunat la numărul de urgenţă, ci a dat fuga la Neluţu, fratele lui Vasile. Numai că nici acesta nu avea cheia de la apartament, aşa că soluţia a fost să cheme pompierii.
Eforturile paramedicilor
au fost în zadar. „Pasăre” murise cu destul de mult timp înainte ca ei să intervină. Când şi din ce cauză va stabili autopsia. Cunoscuţii cred, totuşi, că i s-ar trage de la diabetul de care suferea „Pasăre“. Lua zilnic pastile, dar nu lăsa niciodată deoparte pet-ul cu bere. Apoi, din câte a zis soţia prietenului său Mihai, în ultimele două zile pe Vasilică l-ar fi luat dizenteria. Făcea cu sânge, dar nu s-a lăsat convins să meargă la medic. Pe Vasile „Pasăre”, ca, de fapt, pe toţi ai lui, îl ştiu de când ne-am mutat în blocul acesta. Nou nouţ pe vremea aceea. Mai întâi a plecat la cele veşnice taică-său Petre. I-au urmat mama şi fratele mai mic. Mijlociul Neluţu, care acum va trebui să-l înmormânteze cum se cuvine pe „Pasăre”, s-a dus la casa lui. Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihească! A fost un om cu gura mare, e drept, dar omenos şi cu un suflet cum rar găseşti!
Gheorghe OLTEANU