După doisprezece ani, / Statutul de municipiu al Vulcanului îi dă bătaie de cap primăriei

Când am venit eu pe lume, Vulcanul dobândise deja un statut superior. Aşa că pe certificatul meu de naştere localitatea natală apare ca fiind oraş.

Nu cunosc ce

s-o fi petrecut şi cum a fost motivată, în 1952, schimbarea asta. Ştiu că, pe atunci, primăria – sfatul popular, cum i se spunea – era unde-i acum clubul elevilor, dar nu am cunoştinţe dacă vulcănenii, atâţia câţi erau pe vremea aia, au sărit sau nu în sus de bucurie fiindcă ajunseseră orăşeni. Poate-l prind odată pe nea Vasile Sima, care, la cei peste nouăzeci de ani ai dumnealui, a prins evenimentul şi poate că-mi va descâlci motivul.

Cert este că
următoarea modificare de statut, cea din 20 decembrie 2003, nu le-a prea le-a fost pe plac vulcănenilor. Numai că nu a fost cum ar fi vrut ei, deşi, zice-se, la referendumul organizat atunci, toţi au zis „DA” transformării Vulcanului în municipiu. Dar, atenţie! Există încă voci avizate care pot depune mărturie în privinţa mascaradei de consultare a populaţiei făcute cu acea ocazie. Mai puţin de zece la sută, 9,4, dacă ţin bine minte, dintre locuitorii Vulcanului au răspuns, în 2003, chemării de a se prezenta la urne. Iar votul lor, din câte s-a auzit foarte bine, nu a fost cel aşteptat. Situaţie în care, în primărie, ştampilele ar fi făcut, mai toată noaptea, cioca-boca, pe căsuţa cu „Da”. Chestie foarte gravă, pentru care, a doua zi, ar fi trebuit pornită o anchetă judiciară. Numai că, în anii aceia, nu exista frică de DNA. Şi, ca atare, Vulcanul a devenit municipiu, iar singura binefacere care s-a abătut peste vulcăneni a fost majorarea corespunzătoare a taxelor şi impozitelor locale.

E adevărat, au existat

şi chestii frumoase care s-au făcut ulterior. Dar asta nu înseamnă că, pentru înfăptuirea lor, musai ca Vulcanul să fi fost municipiu. Vrăjeală. Se făceau liniştit şi dacă era oraş. Chiar şi comună, îmi permit să licitez. Fiindcă, pe unde am umblat, am trecut prin localităţi despre care ai fi jurat că sunt oraşe, iar nu comune. Şi, cu asta ajung la zi, dacă am fi fost tot oraş, punctul al doilea de pe ordinea de zi a şedinţei extraordinare, de luni dimineaţă, a Consiliului Local Vulcan n-ar fi existat. Proiectul a fost cel „privind modificarea bunurilor care alcătuiesc domeniul public al municipiului Vulcan, cuprinse în Anexa 15 Inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al oraşului Vulcan”. O minte ageră şi-ar da seama, doar citind asta, despre ce ar putea fi vorba mai departe.

Acum, când cu moda

proiectelor pentru accesare de fonduri europene, s-a băgat de seamă că o serie de chestii – clădiri, străzi etc. – apar în evidenţa „Inventarului bunurilor care aparţin domeniului public al oraşului Vulcan”. Or, de când DNA-ul a băgat spaima în cei care fac proiecte şi accesează bani europeni, toţi cei care se îndeletnicesc cu asta se feresc ca de dracu’ şi nu mai comit nici cea mai mică abatere de la ce zice legea. Chiar dacă, să le spunem, le-ar cere asta însuşi primarul. Lucrându-se, de exemplu, la proiectul de accesare a banilor necesari modernizării spitalului s-a băgat de seamă că bunuri imobile din componenţa sa au rămas tot în domeniul public orăşenesc, deşi, afară, la drum scrie „Spitalul Municipal Vulcan”. Blocul Alimentar, denumire nouă, apare în acte drept cantină, iar morga nouă trebuie băgată şi ea în cărţi cu suprafaţa pe care o ocupă. Apoi, Policlinica, aşa cum îi spune lumea, nu-i policlinică. Denumirea ei oficială este Ambulatoriu Integrat. Şi mai avem secţia de boli infecţioase (contagioase, pe vremuri) şi secţia TBC, pierdută (foarte uşor!), între timp, devenită arhivă. Astea din urmă au fost modernizate, deci s-au băgat bani grei în ele, aşa că reactualizarea statutului imobilelor spitalului (suprafeţe şi domeniul căruia îi aparţin) se impune rapid.

De aceea

i-a convocat primarul Gheorghe Ile pe consilierii locali vulcăneni la extraordinara de la începutul acestei săptămâni. Odată adoptată, hotărârea de consiliu local va merge la consiliul judeţean, care, şi el, o pune de o hotărâre. Mai este necesară, apoi, o hotărâre pe care o va da guvernul. Aceasta trebuie să fie una de urgenţă, fiindcă, altfel, primăria vulcăneană nu va mai putea accesa, în primăvară, fondurile europene la care visează. Bun, dar stau şi mă întreb o treabă. În 2002, din câte îmi amintesc, s-a făcut o inventariere a bunurilor care aparţin domeniului public al oraşului Vulcan. În anul acela statutul de municipiu era doar în fază de embrion în mintea unora, aşa că nici vorbă de schimbare a apartenenţei în privinţa domeniului public. Dar, totuşi, nişte măsurători nu se puteau face?

Gheorghe OLTEANU