Doamna și „vagabonzii”

Am stat ceva pe gânduri până să mă purced la treabă și să vă relatez o poveste de-a râsu’- plânsu’. Și am încălecat pe o șa și povestea începe așa…

Profețiile și beleaua…

Materialul apărut pe zvj.ro, „Profețiile lui Moise”, a stârnit un fel de lanțul slăbiciunilor.

Nici nu mă gândeam că un articol nici prea lung, nici prea scurt, nici prea-prea, nici foarte foarte, dar citibil, a stârnit atâtea valuri telefonice.

Așadar, dacă dați click finuț pe materialul cu pricina o să citiți despre jucătorul Moise Bădărău și despre câteva rânduri în care spun că jucătorul a fost șlefuit de Dan Voicu. Un fel de a spune șlefuit. Cuvântul îl folosesc des, adică a  devenit un fel de tic scriitoricesc de-al meu. Neștiind ce magie poartă cuvântul, după apariția materialului, primesc primul apel. Apelul era despre cine l-a șlefuit cu adevărat pe jucător, adică nu chiar Dan Voicu, ci alți ortaci.

Bun, am zis, să ne liniștim și să trecem la calmarea spiritelor. Din discuțiile purtate cu un alt interlocutor, discuții interesante, a ieșit materialul, „Un Dor(u) Mârșava de 37 de ani”, un material informativ cu poze, concret, la obiect, în care omul ne detalia ce mai e pe la Vulcan și alte cele.

Alt apel…

Bun, să concluzionăm așadar. Moise a născut un alt material, cel cu Mârșava. Nimic rău. Din contră, orice subiect informativ e bine venit. Numai că, la rândul lui, și Doru a „născut”, fără voia lui, un alt material, cel de față.

Vineri dimineață, în ciuda faptului că pulsul meu circula neregulamentar, a crescut peste limita admisă…

Sună telefonul. Ridic receptorul. Era domnul Gabriel Nițu.

Cu dumnealui colaborarea a încetat demult. Nu din cauza mea, poate nici a dumnealui, ci din cauza altor factori pe care nu vreau să îi aduc în discuție. După ani și ani, mă trezesc cu telefonul, care m-a făcut să cred că de-a lungul vremii am fost o adevărată DOAMNĂ cu mulți dintre oamenii de sport. „Nu ați relatat ce trebuie. Jucătorii pe care Doru Mârșava a spus ca i-a șlefuit, nu i-a șlefuit el, ci eu, noi….”.

Punct.

Am zis. Până aici. Și evident am închis degrabă apelul. Ziua îmi era deja stricată! Păi bine, domnilor! Sunați-vă între voi, puneți-vă de acord cine și cum a șlefuit mai mult, că pe mine mă doare în cot, atâta timp cât rezultatele sunt pe cale de dispariție. Cine pe cine a șlefuit, cine pe cine a crescut, într-un fotbal din Vale care abia mai respiră. Ne mințim frumos ca să trăim bengos. Ups, altă rimă nu mi-a venit… La câte materiale și promovări v-am făcut, ar trebui eu să vă bat obrazul și să vă spun că e luna femeii.

Așteptam altfel de apeluri. Frumoase ca pentru o doamnă, nu să mă trageți de urechi, că dacă mă apuc eu să vă trag, vi le lungesc ca la uriașul Periferigerileriminini. Da, las pe altă dată… Sau, mai bine, nu vă mai bag în seamă! Am obrazul finuț, ceea ce nu pot spune despre unii, despre alții.

De altfel aceasta a fost întotdeauna problema oamenilor de sport din Vale. Care are laude mai multe, care e pupat mai mult în dos  etc. Dar când a fost vorba de „dezastre”, nimeni nu și-a asumat nimic. Toți șlefuitori, niciunul pierzător!

Păi, nu că e „bagabonți”?! Top, top rușinică….