Din cauza a două surori invidioase / Campioana mondială Ana Maria Rizescu...

Din cauza a două surori invidioase / Campioana mondială Ana Maria Rizescu s-a lăsat de fotbal-tenis

Timp de citire: 2 minute
Dacă în alte planuri poate am mai avut minusuri, la capitolul sport nu am dus niciodată lipsă de rezultate. Setea de a face performanţă a fost întotdeauna mare, indiferent de condiţii. Sportivi cu nume aparent mic au scris istoria sportului de la noi cu litere mari. Este şi cazul sportivei Ana Maria Rizescu. 
Probleme, probleme…
Sportiva de la Clubul de fotbal-tenis Comexim „R” Lupeni, Ana Maria Rizescu s-a clasat pe locul secund în clasamentul celor mai buni sportivi ai judeţului Hunedoara, pe anul 2016, la probe neolimpice, după colega sa de club, Anamaria Gherghel. Sportiva pregătită de Dima Druncea are o poveste mai aparte. Ne-a mărturisit de ce s-a retras la un moment dat din sportul de mare performanţă.
„M-am apucat de fotbal-tenis de la o vârstă destul de fragedă, dar în anul 2008 am abandonat acest sport. La echipă erau două surori invidioase pe mine care îmi băgau strâmbe la antrenor. Este vorba de surorile Vizitiu. Antrenorul era cumva prins la mijloc şi, dacă mă băga pe mine să joc, atunci ele stăteau pe tuşă, şi de aici invidia lor. Sătulă până peste cap de atâtea intrigi, am decis să abandonez acest sport. În momentul în care am aflat că ele nu mai sunt la echipă, m-am întors. Se întâmpla asta în anul 2012. De atunci traseul meu sportiv s-a schimbat. Am fost convocată şi la lotul naţional, de unde sunt nelipsită şi au început şi rezultatele să apară. Îmi pare rău că m-am lăsat atunci, dar asta a fost situaţia”, povesteşte sportiva de 23 de ani, studentă în primul an la Master, în Bucureşti, la Educaţie Fizică şi Sport.
Palmares
La fel ca şi colegele sale de echipă, Ana Maria are un palmares impresi­onant, 8 medalii de aur la Mondiale, 4 medalii de aur la Europene, 8 medalii naţionale şi 8 Cupe ale României. „Faptul că m-am întors spre acest sport i se datorează şi domnului Druncea, care s-a ţinut de capul meu, dar şi antrenorului de la lotul naţional, Federico Tavares, care, de asemenea, m-a încurajat. Părinţii mei mă susţin foarte mult pentru că eu nu am timp să lucrez şi atunci ei mă sprijină”.
Antrenament la şase dimineaţa
Evident, performanţa presupune sacrificii, mari sacrificii. Aproape trei ore pe zi petrec sportivii la antrenamente. În fiecare dimineaţă, la ora şase, împreună cu colegii de la lotul naţional aleargă în Parcul Carol din Bucureşti.
„Este un antrenament destul de dur. Pe ploaie, pe vânt, pe zăpadă alergăm, nu contează”, spune sportiva, recent medaliată şi premiată în cadrul Galei de la Buşteni. Din păcate, faţă de aceşti sportivi Ministerul Sportului a rămas restanţier. Nu i-a răsplătit nici pentru medaliile de la Mondiale şi Europene din anul 2015, nici pentru cele din 2016. Dar sportivii mai au încă răbdare. O răbdare de admirat.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii