Chiar şi post-mortem. Fiindcă, din păcate, în 2016 se împlinesc trei ani de când domnul Ioan Pardos a plecat, pe drumul fără de întoarcere, către veşnicie.
Vulcănean get beget,
domnia sa a fost un cunoscut fotograf, numismat, colecţionar de insigne, medalii, timbre filatelice, ex-libris şi altele. Nu era expoziţie în Vulcan sau în alte localităţi ale Văii Jiului în care colecţiile sale să nu fi fost itinerate, spre a fi admirate. Domnul Ioan Pardos a fost un om modest, care nu a dat din coate, ca să înainteze, spre a fi băgat în seamă.
Poate prea modest,
îmi vine să cred, acum, când domnia sa nu mai este printre noi. Şi, tocmai de aceea, îmi permit să plusez, la nicio ediţie a Nedeii Vulcănene nimeni dintre cei care fac propuneri nu s-a gândit să-i pună numele pe lista celor desemnaţi să ajungă „Cetăţean de onoare al municipiului Vulcan”. Expoziţia in memoriam, deschisă, în zilele nedeii, în holul Cinematografului „Luceafărul”, ne-a adus câteva crâmpeie ale pasiunii domnului Ioan Pardos şi a făcut să ni-l reamintim aşa cum a fost. Păcat că acelaşi lucru nu s-a petrecut, puţin-puţin înainte, şi în cadrul comisiei care a făcut nominalizările. Era un gest reparatoriu care, deşi tardiv, era binevenit într-o oarecare măsură.