La ceremonia de comemorare a minerilor ucişi, în 1929, la Lupeni, dar şi a celor pe care exploziile din subteran i-au răpit de lângă ai lor s-au afişat, fără pic de jenă, la statuia minerului din faţa poşte din Vulcan, şi semnatari ai documentului care pune pune cruce mineritului din Valea Jiului.
Ca unul care a fost foarte
atent, ca să vadă reacţia celor de acolo, vă spun sincer că au existat persoane cărora li s-a făcut lehamite privindu-i şi ascultându-i pe unii ca prefectul Sorin Vasilescu şi deputatul PSD Laurenţiu Nistor. Ale căror semnături se găsesc pe actul care, din 2018, desfiinţează mineritul din vale. Singurul ale cărui cuvinte nu au fost siluite de vrăjeli politice şi au avut mai multă apropiere de ceea ce se întâmplă în prezent a fost inginerul Sorin Rosmenteniuc. Pe care Gheorghe Ile, din necunoştinţă de cauză, bănuiesc, l-a prezentat ca fiind consilier al directorului general al CEH. Iar nu ca inginer şef electromecanic peste minele viabile, funcţie pe care fostul director al minei Vulcan o ocupă în momentul de faţă.
Surprinzător a fost
că tot primarul Gheorghe Ile a uitat să-l invite, să ia cuvântul, pe liderul de sindicat Ion Ciubotaru. Acesta era prezent, împreună cu colegii săi Dumitru Calimandruc şi Victor Bugiulescu. Mai mult ca sigur că, dacă ajungea în faţa microfonului, Ion Ciubotaru nu s-ar fi jenat să le zică, de la obraz, câteva cuvinte deloc plăcute groparilor politici ai Văii Jiului. Mi-am dat seama de asta puţin mai târziu, când, undeva, mai sus de capătul Crividiei, împreună cu cadre din conducerea minei Vulcan, s-au tras concluziile de la Ziua Minerului şi s-au vorbit vrute şi nevrute despre de-ale mineritului… Cum încăpăţânatul de Ile o tot ţinea pe a lui, dar nici Ciubotaru n-ar fi dat un pas înapoi, spre buna dispoziţie a toturor celor de acolo pacea a fost semnată cu ciocnirea a unui păhăruţ cu vinars. Din care, mai întâi, câteva picături au fost vărsate pe jos pentru minerii care nu mai sunt printre noi.
Gheorghe OLTEANU
