Cataloage Confort Media
Contrar aşteptărilor, întâlnirea fotbalistică de sâmbătă de pe „Central”-ul vulcănean dintre echipa gazdă CS Vulcan şi Minerul Uricani a fost una cât se poate de curată. A fost un meci frumos în care uricănenii, ocupanţi ai locului al unsprezecelea în clasament, le-au creat momente tensionate colegilor lor de divizie aflaţi pe poziţia a noua.
Părerea lui Vasile Scurtu,
preşedintele clubului sportiv uricănean şi vicepreşedinte la judeţeana de fotbal, cum că repriza întâi le-a aparţinut oaspeţilor, iar a doua, în întregime, gazdelor nu a fost împărtăşită deloc de Ghiţă Pantilimon, preşedintele secţiei de fotbal a CS Vulcan. Şi, într-un fel, înclin să-i dau dreptate acestuia din urmă. Este adevărat, primul şut mai ca lumea, în minutul 8, i-a aparţinut lui Andrei Vajda, numai că portarul vulcănean Liviu Militaru era în post, iar mingea nu a trecut de el. În mare, primul sfert de oră – iar în minte îmi vine faza cu şutul lui Răzvan Maier, balonul fiind reţinut de portarul veteran Traian „Jalon” Cîmpean – a fost plin de ocazii de a înscrie ale vulcănenilor. După o nouă ratare a lui Vajda, şut din careul de şaisprezece, cade, în fine, golul vulcănenilor. Cel care-l dovedeşte, în minutul 25, pe experimentatul „Jalon”, profitând de gafa fundaşilor echipei oaspete, este Adi Roşianu cu un şut lateral dreapta de la circa 25 de metri.
Bucuria vulcănenilor a fost scurtă
ca durată de timp. Nu trec nici trei minute şi, la o bulibăşeală creată în faţa spaţiului porţii apărate de Liviu Militaru, uricăneanul Bogdan Bălănean reuşeşte să strecoare balonul în aţe. Golul egalizator îi cam derutează pe băieţii antrenaţi de Ioan Mugurel Radu, el însuşi şi jucător în acest meci. Poarta lui Militaru devine sistematic ţinta atacurilor uricănene, iar după cincisprezece minute de insistenţă, Andrei Vajda, imediat după ocazia irosită de Proteasa, reuşeşte să-şi aducă echipa în avantaj. Scorul este de 1-2 şi, cu toate că, până la finele reprizei întâi, uricănenii au jucat retraşi în douăzeci de metri, gazdele nu reuşesc să egaleze. Asta, deşi ocazii au fost. Cele mai bune ocazii de a înscrie fiind ale lui Răzvan Maier şi Șilip “Labă”. Acesta din urmă, cu poarta goală, nu a ajuns să intercepteze, la timp, balonul trimis în mod măiestru, din corner, de către Adrian Roşianu.
Partea a doua
a întâlnirii de pe terenul din Vulcan ne-a arătat o echipă oaspete chitită mai mult să conserve avantajul de pe tabela de marcaj. Este posibil ca asta să explice rarele ieşiri din propria-i jumătate de teren ale echipei uricănene antrenate de Traian „Jalon” Cîmpean şi Neculai Baltaru. Vulcănenii insistă. Ne este dat să vedem „o bombă” excelentă trimisă pe Maier asupra porţii lui „Jalon”, dar şi şutul care, cu puţin noroc, s-ar fi materializat în gol, al lui Ioan Mugurel Radu. Cel care a readus liniştea în sufletul oficialilor locali şi al suporterilor vulcăneni din tribună a fost tot Adi Roşianu. Scorul a devenit 2-2 în minutul 85, iar de aici încolo am avut impresia că, parcă, gazdele au prins aripi. Minerul Uricani a jucat tot mai retras, iar numai reflexele excelente ale portarului lor i-au ferit de gol pe oaspeţi.
Jocul rămâne
al vulcănenilor şi în cele trei minute de prelungire, deşi uricănenii îşi trimit în teren arma secretă, pe Viorel Mihăileanu, cunoscut ca „Ingineru’”. Ar mai fi de spus ceva despre arbitrul de centru Roman care şi-a făcut cu prisosinţă datoria. Faţă de agenţia judeţeană de fotbal, vreau să zic, fiindcă a dat cinci cartonaşe galbele uricănenilor şi două echipei gazdă. „Mă, Romane, ne omori!”, gemea, lângă mine, Mitică Panţu, organizatorul de joc al Minerului Uricani, în timp ce-şi nota pe agendă numele jucătorilor pe care centralul îi colorase. Deşi rănit la bani, un „galben” este plătit cu 36 de lei, Mitică s-a declarat, totuşi, mulţumit de scorul final. „Am pierdut puncte acasă, mi-a zis el, aşa că e bun şi egalul ăsta. Noi, o echipă susţinută doar de Primăria Uricani, ne mulţumim să luăm puncte de pe unde putem!”.
