Constructorii au ajuns cu prima fază a construcţiei rigolei de pe DJ666, cel spre Pasul Vâlcan, până unde şi-au propus. Adică până la primul „S” al curbei aflate la circa două sute şi ceva de metri mai jos de ferma primarului Gheorghe Ile.
Acolo este montat
un indicator rutier care-i avertizează pe şoferi că, după el, e jale şi că, la o adică, poţi ajunge cu roţile-n şanţ. Lucrarea e făcută corespunzător, zic eu, dar nu asta-i chestiunea pentru care m-am apucat de scris. Treaba nasoală e mai jos, la cimitir. Acolo, porţiunea din gardul de beton pus la pământ atunci când lucrătorii au confecţionat rigola nu şi-a mai revenit la poziţia iniţială. Putea doar dacă era ajutat.
Dar, după cum se vede,
nimănui nu i-a stat capul la asta. Deşi, căutaţi la colecţia ZVJ, subsemnatul a consemnat doleanţa celor trecuţi la veşnicie, de a li se lua vederea la drum. Şi, precis, până la primăvară chiar nimic nu se va mai face. Ce să mai zici? Aşa se întâmplă în România, dacă nu s-a găsit nimeni din administraţia publică locală care să-i strângă de coa.. (vă las dumneavoastră plăcerea să puneţi literele lipsă!) pe cei care l-au trântit la pământ.
Gheorghe OLTEANU