Cataloage Confort Media
Un venerabil profesor vulcănean – căruia, din dorinţa-i, nu-i pomenesc numele, dar sunt sigur că toţi cei care citesc aici îl vor recunoaşte – îşi exprimă regretul privind dispariţia treptată a tradiţiei întâlnirii absolvenţilor de liceu.
Întâlnirile de acest gen,
spune însuşi domnul profesor în rândurile pe care le-a înşirat, cu un scris mărunt şi ordonat, pe o coală de hârtie, „au şi o latură sentimentală, nostalgică… După absolvire aceste întâlniri constituie un eveniment aşteptat cu emoţie”, nu atât datorită faptului că se întâlnesc colegi cu colegi, cât mai ales faptului că în acele momente îţi revin, cu drag, în minte toate cele ce ţineau de viaţa de elev de liceu.
Ca unul care a slujit,
mai bine de o jumătate de veac, la catedră, domnul profesor cunoaşte cel mai bine istoria liceului vulcănean şi a întâlnirilor tradiţionale care au avut loc aici de-a lungul timpului. De aici şi concluzia regretabilă la care a ajuns. aceea că întâlnirile de acest gen încep să fie date uitării.
o cauză ar fi, este de părere venerabilul domn profesor, „mentalitatea actuală faţă de cultură, atât a statului, cât şi a populaţiei”. Fapt ce a influenţat „conştiinţa foştilor elevi, care încep să uite şi să renunţe la această datină de inimă”.
În acest sezon,
scrie mai departe fostul meu profesor, la liceul vulcănean au avut loc doar două întâlniri, de 30 şi de 40 de ani.
„Dar cea mai importantă, aceea de 50 de ani, a absolvenţilor promoţiei din anul 1966 nu s-a produs. absolvenţii anilor 1954 şi 1965 au respectat tradiţia, prin organizarea întâlnirilor de 50 de ani în anii 2014 şi 2015.
Probabil (foarte subtil octogenarul profesor – n.a.), absolvenţii celor două clase din 1966, a căror vârstă se apropie de 70 de ani, au început pregătirile pentru întâlnirile de 60 şi 70 de ani”.
În încheiere,
semnatarul rândurilor caligrafiate cu grijă pe coala de hârtie ce mi-a fost înmânată îşi exprimă „regretul profund faţă de eforturile inutile” depuse de absolventele clasei a XII-a B uman, promoţia 1996, al cărei diriginte a fost. Întâlnirea de 20 de ani, eveniment mult aşteptat în vara asta, nu a mai avut loc. „Motivele, crede fostul profesor diriginte, rămân necunoscute, suspecte, pentru majoritatea absolvenţilor şi a profesorilor. rămânem cu speranţa că următoarele întâlniri, de 30, 40 şi 50 de ani, se vor desfăşura cu certitudine, învingând toate graniţele contrare. Să trăim, deci, cu speranţa împlinirii acestor plăceri îndepărtate. Speranda sunt omnia!”. acestea sunt spusele unui profesor care, în martie, a împlinit 81 de ani. Trăiască!
