Ceea ce a uitat Ile a reparat ZVJ

frumosul de când se ştie el, iar de arte plastice s-a apucat de mic. Picta şi dădea cu dalta în orice material care se preta la aşa ceva. Poate unii nu ştiu, dar el este cel care l-a dăltuit în piatră pe minerul imens cu două lămpi (sic!) care se află în parcul din faţa poştei vulcănene. Despre care i-am mărturisit, sincer, că nu-mi place deloc cum a ieşit. Tot Cuciuc a cioplit întregul ansamblu statuar care însoţeşte Drumul Crucii din Lupeni, iar balaurul de la Cheile Buţii a ieşit tot din mâinile lui. Şi tot el a rectificat statuia lui Mihai Viteazul de la Pasul Vâlcan, începută de altcineva.

inaugurat, sâmbătă, la graniţa judeţelor Hunedoara şi Gorj a lucrat din 2013. În anul acela s-a apucat de bustul generalului Ion Culcer, comandantul Armatei 1, iar în 2014  l-a terminat pe acela al colo­ne­lului Dumitru Cocorăscu, comandantul Brigăzii 21 Infanterie. Tot în urmă cu doi ani a făurit şi crucea cu Iisus Hristos răstignit pe ea. Cel care i-a comandat lucră­rile a fost domnul Emil Părău. Pentru care, la ora aceasta, execută o lucrare amplă despre care, ieri când am stat de vorbă cu el, nu am putut să scot mult de la Cuciuc.

este supărat că nu i-a fost amintit numele atunci când cu dezvelirea busturilor celor doi militari şi sfinţirea crucii. „Măcar aşa, într-o doară, primarul Ile ar fi trebuit să spună asta, mai ales că eram aproape de el”, este de părere Teodosie Cuciuc. L-am rugat să-l ierte, fiindcă, mai mult ca sigur, Ile nu a făcut-o dinadins. Avea multe pe cap la ora aceea, aşa că e de înţeles. I-am promis că voi face eu cunoscut, în ZVJ, ceea ce primarul a omis. Eventuala amin­tire a numelui său, făcută atunci de Ile, ar fi fost luată de vânt, pe când ceea ce e scris aici rămâne pe vecie…