Cataloage Confort Media
Aflăm din spațiul public o veste ce ar trebui să-i facă să se gândească de două ori pe mai marii CEH și ai ministerului Energiei unde au greșit în comparație cu ce se întâmplă la CEO, în județul vecin Gorj.
Se spune și se verifică pe platforma OPCOM faptul că în ultima săptămână, CEO a semnat nici mai mult nici mai puțin decât 28 de contracte de energie electrică cu vânzare cu unul dintre furnizorii de pe piața energiei, „Tinmar Energy”, o societate cu capital românesc, și asta până în anul 2025!
Furnizorul de energie amintit va urma să cumpere în total, pe baza acestor contracte, 1,75 TWh energie electrică, la prețuri cuprinse între 271-272 lei!
Aceste contracte semnate recent nu doar că asigură funcționarea celor patru termocentrale pe lignit pentru viitorii patru ani, cu 12 grupuri energetice funcționale și cu o capacitate totală instalată la acestea de 3.570 MW (și o producție estimată în acest an de10 TWh), dar arată și celor de la Bruxelles din cadrul Comisiei Europene că CEO are viitorul pe termen scurt și mediu asigurat!
Ori, în comparație, la noi știm ce s-a întâmplat și se întâmplă cu CEH: a intrat în faliment și va fi divizat, creându-se un complex energetic noi. De asemenea, mai știm cu toții cum merg, sau mai bine zis cum se chinuiesc cele două termocentrale, Mintia și Paroșeni, și toate acele probleme legate de huila insuficientă rezultată din producție și exemplele comparative ar putea tot continua, CEH fiind mereu sub CEO din mai toate punctele de vedere.
De ce treaba asta? De ce politicienii hunedoreni de toate culorile politice au lăsat dezastrul acesta, interesându-i doar numirile politice în funcții călduțe și bine plătite în consiliul de administrație și în conducerea executivă? De ce sindicatele din Valea Jiului au permis să se ajungă aici, făcând politica politrucilor ce au condus complexul și nu politica angajatului și a viitorului complexului energetic? De ce, de ce, de ce? Niște întrebări pe care le așteptăm demult și care, ca de atâtea ori, vor rămâne probabil fără răspuns (poate doar cititorii să mai răspundă la ele sau minerul ori cetățeanul simplu). Întrebări care ar trebui să dea de gândit, în primul rând, organelor autorizate ale statului, ele fiind singurele care mai pot face lumină, după cum a cerut recent și un judecător, cerând în instanță nume clare la toate neregulile scrise și sesizate (unele de-a dreptul strigătoare la cer și care s-au întâmplat cum s-ar zice pe față într-un stat de drept și într-un stat unde anual există verificări – sau ar trebui să existe – efectuate de instituții de control responsabile!) de către administratorul judiciar după verificările și ancheta internă făcută, dar realități expuse la modul general.
„Probabil că la câte s-au întâmplat pe la CEH într-un timp atât de lung, n-ar ajunge un autobuz să-i ridice pe toți cei care au făcut escrocherii și ne-au dus mineritul în cap, ar trebui o garnitură CFR să încapă toți! Începând cu unii directori și directorași de tot felul, continuând cu unii lideri sindicali, cu unii directori de mină și unii șefi de sectoare, miniștri, dar și secretari de stat plus politicieni, ar fi mulți de cercetat și mult de analizat și studiat Ani de zile… Ar fi poate mai ceva ca dosarul Revoluției…”, ne spunea supărat și nervos, la ultima grevă a minerilor, un ortac din Lonea. Oare chiar așa să fie?
Totuși, iată că CE Oltenia reușește să supraviețuiască azi, iar CE Hunedoara nu, ceea ce dovedește foarte clar că a fost ceva „putred în Danemarca” în toți acești ani ce au trecut până când complexul din Valea Jiului a fost pus pe butuci. La vecini, chiar dacă lucrurile n-au fost roz întotdeauna, și au avut și ei „oile negre” ale lor, că multe au mai fost și pe-acolo, măcar au știut să se oprească la timp, să supraviețuiască și să salveze, deocamdată, complexul energetic, minele de lignit, termocentralele. Chiar și politicienii de la vârful județului sau cei din parlament și ministere s-au bătut pentru aceasta! Nu vorbesc de țara respectivă din vestul continentului ci de „Danemarca” noastră din Vale. Avem și noi „danezii” noștri…
