Cazul vulcănencei Rodica Martinescu, femeia obligată de boală să zacă în pat, a luat o turnură fericită, ca să-i spun aşa, după ce, în ZVJ, i-a fost prezentată situaţia.
Mai întâi,
s-a mişcat rapid serviciul de specialitate din cadrul administraţiei publice locale a municipiului Vulcan. Gheorghe Ile era pe atunci în concediu, dar cred, sper să nu greşesc, că el l-a activat pe vicele Cristian Merişanu să vadă ce se poate face. Două doamne de la asistenţa socială au urcat în Dallas, s-au dus la doamna Rodica Martinescu, pentru a o ajuta cu actele trebuincioase, în vederea obţinerii unei pensii de handicap.
Dar, deloc surprinzător,
cazul prezentat în ziar l-a impresionat şi pe cunoscutul om de afaceri petroşenean Emil Bercea. „Mondialu’ de Valea Jiului”, cum i-a zis presa ceva mai demult. Deşi a luat legătură cu mine cu o săptămână şi ceva înainte, doar miercuri a găsit răgazul de a-şi pune în practică planul. Împreună cu consilierul local Viorel Pascu, tot din Petroşani, a umplut cu fel şi fel de alimente portbagajul autoturismului său, m-au luat, apoi, cu ei şi, împreună, ne-am dus în blocul 7, la apartamentul 27 în care locuieşte doamna Martinescu.
Câteva ture bune au
făcut, de jos până la etajul al patrulea, cei doi băieţi care au cărat alimentele şi pe care Emil Bercea i-a răsplătit ulterior pentru efortul lor. Când i l-am prezentat pe binefăcătorul ei, doamnei Rodica Martinescu i-au dat lacrimile. I-a mulţumit din suflet şi mai că nu-i venea să creadă văzând mulţimea de bunătăţi care erau depozitate în cameră. Nu două kile de făină, ci câteva baxuri i-a făcut cadou Emil Bercea. La fel şi cu uleiul, cu bulionul, cu borcanele de legume, cu pastele, cu pâinile şi cu ce mai era pe acolo. De aceea am zis în titlu – unii vor fi zicând că am exagerat, dar eu o ţin pe a mea – că, de data asta, Emil Bercea, „Mondialu’ de Valea Jiului”, a fost mai tare ca Uniunea Europeană.
