de Marian BOBOC
Conform legii, în prima duminică după 6 august se marchează Ziua Minerului. Ieri a fost 7 august, prima duminică după 6 august. Ieri a fost ziua de naștere a lui Constantin Dogaru, un brav miner de la mina Petrila, aflat în fruntea protestatarilor petrileni la revolta din 1977.
Pe nea Costică l-am cunoscut, în urmă cu mulți ani, la redacția „Ziarului Văii Jiului”, când el își căuta drepturile. Nea Costică e genul de om, care, dacă îl dai afară pe ușă, te trezești cu el că intră pe geam, atât este de insistent. „Ce ne facem cu ăștia, dom Marian!?”, era întrebarea sa obișnuită când dădea buzna în biroul meu parcă cu energia supărării din 1977. L-am ajutat, cât am putut, în lupta pentru recunoașterea drepturilor sale. Am fost chiar martor într-un proces la Tribunalul Hunedoara, intentat de el statului român, când o doamnă judecătoare se făcea că nu înțelege documentele de la Colegiul Național pentru Studierea Arhivelor fostei Securități, din care reieșea, foarte clar, atitudinea minerului Dogaru în 1977.
Pe nea Costică nu l-am mai văzut ani buni, până când, zilele trecute, m-am trezit cu el la muzeu. De data aceasta era zâmbitor. „Am reușit, d-le Marian, am certificatul! Am trecut să îți mulțumesc pentru ajutorul pe care mi l-ai dat și, dacă, mai vorbești cu Dobre, să îi spui că mulțumesc și lui, pentru sprijin”.
Când i-am văzut certificatul care-i atestă suferința, câteva lacrimi mi s-au prelins pe obraz. La mulți ani, nea Costică! Să fii sănătos!
Certificatul i-a fost acordat în calitate de „Persoană care a avut de suferit în urma revoltei anticomuniste din Valea Jiului – Lupeni – August 1977”. În afară de certificat, legitimație, nea Costică va primi lunar și 3.000 lei. După informațiile mele, au mai intrat în posesia certificatului un participant direct la revoltă din Vestul Văii și 4-5 urmași ai unor participanți la revoltă.
