Tânărul vulcănean din imagine s-a îndrăgostit într-atât de înfăţişarea pe care şi-a tras-o de Halloween, încât nu a renunţat la ea nici în zilele care i-au urmat sărbătorii celtice împrumutate şi de români.
De 1 noiembrie,
băiatul, cu faţa avută în noaptea în care au bântuit stafiile şi vrăjitoarele, s-a dus la piaţă, ca să vândă câteva flori. Unele cam jalnice la aspect, aşa că nu m-am mirat de ce eventualii cumpărători nu-şi prea pierdeau timpul uitându-se la ele. Ba, unii întindeau rapid compasul când dădeau cu ochii de ciudatul vânzător. Numai că, surprinzător, au fost şi din aceia care, părând că sunt interesaţi de cele câteva flori expuse, încercau să-l studieze cu atenţie pe tânăr, pentru a-i afla identitatea.
Au fost din aceia
care l-au ghicit, dar şi destui care nu au putut să treacă mai încolo de ciudatul aranjament make-up al feţei sale. Cu cei mai curioşi a avut noroc tânărul, că a scăpat de flori. Fireşte, subsemnatul îl cunoaşte, dar, din considerentele pe care le bănuiţi, nu spun cum îl cheamă. L-am întâlnit chiar ieri dimineaţă. Era tot aşa, pictat ca indienii. Numai că, a ţinut el să-mi atragă atenţia, modelele aplicate erau altele.